Credinţa. Schimbă ea viaţa?

Nu. O transformă, dându-i o dimensiune înaltă - suprafirească - prin adeziunea la Hristos.

Prin Hristos «mort şi înviat», cel botezat trăieşte o viaţă nouă, trecând de la «moarte la viaţă» şi de pe «pământ la cer» printr’un efort continuu în cursul unei vieţi de sfinţenie ce deschide creştinului - celui care crede şi speră - porţile vieţii veşnice care începe încă de acum. 

Trăirea, în credinţă? Un risc? 

Cine ia aceste risc - câte riscuri nu se iau în viaţă - nu pierde nimic, dar poate câştiga totul, făcând un pariu pe viaţa veşnică - şi asta dă sens vieţii (Pascal). 

Pentru a nu trăi din iluzii... şi a nu fi absent din viaţă... angajează-te hotărât pe drumul luminos al Credinţei: «Numai Credinţa corectează «realitatea»... «Îţi arată cum să deosebeşti lumina de umbră, adevărul de eroare, pieritorul de nepieritor, realitatea de năluciri». 

Îţi arată Portul, îţi dă Busola şi ce e mai scump: îţi dăruieşte Unicul Tovarăş de drum». (P.S. Ioan Suciu). 

Astfel îşi călăuzeşte creştinul viaţa: trăind omeneşte, cu bucuria de a fi iubit de Dumnezeu şi speranţa vieţuirii depline a iubirii sale - dând mărturie lumii de darul mântuirii primit prin Isus Hristos, prin care: «Toate ale voastre sunt; voi sunteţi însă ai lui Hristos iar Hristos al lui Dumnezeu» (1 Cor., 3,22-23).

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.