Treceți la conținutul principal

Mănăstirea Greco-Catolică din Chiheru de Jos, Mureş

Hram: Adormirea Maicii Domnului
Mănăstirea Greco-Catolică din Chiheru de Jos, Mureş

Transmisiune în direct (LIVE):

  • -

Program liturgic:

  • -

Albume foto:

  • -

Materiale video:

  • -

Diverse:

  • -

Scurt istoric:

  • Mănăstirea Chiheru de Jos este situată într-o zonă submontană deosebit de pitorească, în județul Mureș, între Reghin și Sovata, în extravilanul localității Chiheru de Jos, la aproximativ 1 km de la șosea, pe o suprafață de aproximativ 15 ha de teren din care jumătate este pădure. 
  • În acest cadru natural și liniștit pelerinii se regăsesc într-o atmosferă care predispune la meditare, reflecție și rugăciune.
  • Tradiţional loc de pelerinaj pentru credincioşii din zonă din timpuri străvechi, atestată de peste 300 de ani, vechea mănăstire de la Chiheru de Jos a rămas în conştiinţa colectivă locală chiar şi după ce nu a mai existat ca atare. 
  • Dovezile scrise și cele păstrate în memoria satelor din jur atestă existența unei mănăstiri în hotarul satului Chiheru de Jos, la Sud-Est de satul Nadășa, construită probabil în 1719, un puternic centru spiritual și artistic, despre care relatează Petru Maior, Nicolae Iorga și alți cercetători moderni. 
  • Astfel, istoricul și prelatul greco-catolic Zenovie Pâclișanu scrie, pe baza izvoarelor istorice, că mănăstirea de la Chiherul de Jos a fost edificată pe la 1737 de ieromonahul Partenie și nepotul său Gligoraș, dascălul, cu ajutorul unor creștini, pe locul dăruit de feciorii lui Gavrilă Hurdugaci și Petru Rus. 
  • Ordinul lui Bukow a lăsat-o neatinsă, averile însă au fost ocupate de săteni (cf. Zenovie Pâclişanu, ”Vechile mănăstiri româneşti din Ardeal”, în ”Cultura Creștină”, 1919, nr. 7-8, p. 155.). 
  • Amintește și de mănăstirea de la Chiherul de Sus, în care, pe la 1753, erau câteva călugărițe unite. 
  • În același an, o parte din averea mănăstirii a fost ocupată de baronul Pavel Bornemisza, iar cealaltă parte de sătenii neuniți. 
  • În 1774 Mănăstirea de la Chiheru de Jos avea un singur călugăr. 
  • La porunca împăratului Iosif al II-lea toate averile mănăstirii au fost sechestrate. 
  • Cel din urmă călugăr al mănăstirii a fost, după tradiție, Gligoraș. 
  • Istoricul ortodox Ștefan Meteș scrie aceleași lucruri, adăugând alți ctitori care au donat pământuri pentru întreținerea călugărilor: popa unit Mihailă din Sângeorz; popa Ilie în Valea Leordzii; Băndărău și Toader pe Hărmănă; Dănilă Hurdugaci; Anisia în Leordat; Rob One; Arion Necula în Râtul Crainicului; Crăciun al lui Miroia în Ricicaia; Gheorghe din Telecu în Gura Vadului (cf.  Ștefan Meteș, ”Mănăstirile românești din Transilvania și Ungaria”, Sibiu, 1936, p. 131). Tot Meteș precizează că a existat o mănăstire la Chiherul de Sus, care nu mai există, dar a cărei biserică de lemn exista în 1936, ca unită, în Nadășa. 
  • Probabil că mănăstirea din Chiherul de Sus a fost ctitorită în anul 1719, ca ortodoxă; iar mănăstirea de la Chiherul de Jos în anul 1737, ca greco-catolică; din cele două s-a ridicat mai târziu una nouă, cea strămutată la Nadășa, în 1852, ca greco-catolică, devenită ulterior muzeu de artă religioasă ortodoxă (cf. Mihai Constantinescu, ”Pometul secular al Chiherului de Sus, Județul Mureș, România”, Editura Pim, Iași, 2018. A se vedea și: Emanoil Hurdugaci, ”Chiheru ieri - Chiheru azi. Monografia comunei”, Tipografia Regsan, Reghin, Casa de Editură Mureș, 2007, p. 82-85, care, în ciuda faptului că conține unele inexactități, este utilă; Emanoil Hurdugaci, ”Chiherul - o pagină însângerată din istoria românilor”, Editura Regsan, 2011, după un zapis transliterat de Nicolae Iorga, ”Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene (II)”, București, 1906, pp. 331-332).
  • Mănăstirea din Chiherul de Jos se afla la hotarul dintre localitatea Chiheru de Jos, comuna Chiheru de Jos; Nadăşa, comuna Beica de Jos; şi Sâmbriaş, comuna Hodoşa. 
  • 1719 este anul consemnat într-o înscripție în litere chirilice cioplită în lemn pe exteriorul absidei bisericii mănăstirii Chiheru de Jos, biserică din lemn de stejar acoperită cu șindrilă de lemn de brad. Pe o talpă a bisericii este trecut anul 1714. 
  • În acel an 1714 ori 1719 a fost o foamete severă, aşa după cum apare consemnat pe latura nord-estică de la exteriorul bisericii care spune că ”această mănăstire s-au făcut când omenii mâncau păducele, şi cojă de alun şi cojă de ulm şi papură şi ghindă şi coceni de cucuruz. Valet 7227 (1719)”. Este foarte probabil că sătenii din zonă s-au hotărât să edifice mănăstirea de la Chiherul de Jos pentru a cere bunăvoința Domnului din cauza dezastrelor naturale din acei ani, precum secetă, foamete prelungită, ciumă, boli cumplite, schimbări severe de climă, ger, arșiță, dezastre naturale amintite în însemnările cronicilor și ale istoricilor (cf. Constantin Tofan, ”Considerații istorice asupra evoluției foametei din anii 1718-1719 în spațiul românesc”, în ”Carpica”, nr. 30, 2001, pp. 97-106). 
  • Zapisul (actul de ctitorie) al Mănăstirii Chiheru de Jos din 14 decembrie 1737, scris în litere chirilice și tradus de Nicolae Iorga în lucrarea ”Studii şi Documente”, vol. XIII, p. 231-232, arată locul, ctitorii, donatorii, meșterii, preoții, ieromonahii, dascălii ce au contribuit la realizarea sfintei mănăstiri, ce avea o biserică de  lemn, care actualmente se găseşte în satul vecin Nadăşa, refăcută ca muzeu administrat de Parohia Ortodoxă Nadăşa (cf. Ioana Cristache-Panait, ”Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate şi creaţie românească”, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei, Alba Iulia, 1987, p. 174; Ioana Cristache-Panait, ”Arhitectura de lemn din Transilvania. I: judeţele Alba, Mureş şi Harghita”, Editura Museion, Bucureşti, 1993; Ioan Eugen Man, ”Biserici de lemn din judeţul Mureş. Monumente de artă populară românească”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004; Pr. Suciu Lucian Vasile, ”Muzeul de artă religioasă Nadășa”, Mureș, f.a.). 
  • Mănăstirea avea prima școală cu dascăl atestată din zona aceasta rurală. Mai avea cinci corpuri de clădire şi două anexe, aşa după cum apare detaliat în harta de razboi imperială josephină realizată între anii 1769-1773 conform părintelui greco-catolic Zaharia Fărcaș de la Parohia Greco-Catolică Chiheru de Jos de care ține mănăstirea, căruia îi mulțumim pentru datele puse la dispoziție, consideră că nu exista o altă mănăstire la Chiheru de Sus, așa după cum se încearcă a se căuta în anumite scrieri, ci doar o mică greșeală de scriere în documente raportate între mențiunile despre mănăstire de la Chiheru de Jos respectiv Sus. Locuitorii din bătrâni și nici o persoană din zonă nu știe despre vreo mănăstire ortodoxă ori greco-catolică să fi existat vreodată la Chiheru de Sus. Există mai multe erori de interpretare. După unele date consemnate istoric atât Mănăstirea Chiheru de Jos cât şi altele din zona protopopiatului Reghin nu au fost distruse în campania generalului Bucov ca urmare a demersurilor făcute de protopopul de atunci Petru Maior, clădiri care, din păcate, astăzi nu mai există.
  • Înainte de anul 1948, în acel loc de pelerinaj situat în ”Grădina Mănăstirii” veneau pelerini la pelerinajul ce se organiza de Ziua Regelui, în 10 mai, din satele apropiate, precum Teleac, din care venea și tânărul și viitorul cardinal Alexandu Todea în copilărie, cu familia sa. La fel de îndrăgit era locul de pelerinaj de către creștinii din Habic, satul natal al episcopului Virgil Bercea, precum și de cei din satele vecine aparținătoare comunei Beica de Jos și comunei Chiheru de Jos.
  • În perioada comunistă au mai fost unele încercări de a se relua șirul pelerinajelor de dinainte de anul 1948 la locul numit ”La Mănăstire”, de fapt în grădina mănăstirii, dar au fost interzise de autoritățile comuniste.
  • După eliberarea Bisericii Greco-Catolice din catacombe și redeschiderea parohiei în 1992, credincioșii greco-catolici din Chiheru de Jos împreună cu preoții care îi păstoreau, au decis construirea unei mănăstiri, pe locul cunoscut din vechime cu numele ”La Mănăstire”, care să fie alcătuită dintr-o biserică și o casă administrativă. 
  • În anul 1992, familia Hurdugaci Emanoil împreună cu părintele Simeon Șarlea și cu protopopul de Târgu Mureș, Liviu Sabău, stabilesc un loc de amplasament al unei troițe și un loc de pelerinaj situat în ”Grădina Mănăstirii”, loc cunoscut de sute de ani de toți sătenii din împrejurimi ca loc de pelerinaj. 
  • În 22 august 1993 se sfințește troița în grădina fostei Mănăstiri Chiheru de Jos, ridicată de către familia Hurdugaci Emanoil. Tot atunci, credincioșii, împreună cu domnii Pop Valer, Grama Ioan și cu părintele protopop de Târgu Mureș, Liviu Sabău, hotărăsc ca în prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului să se organizeze în fiecare an pelerinaj în acel loc. De organizarea pelerinajelor se ocupa pr. Gheorghe Lupea din Parohia Greco-Catolică Apalina, Reghin, care era și administrator parohial la Chiheru de Jos. 
  • Piatra de temelie a bisericii de la mănăstire a fost sfințită în anul 1995 de Preasfințitul Virgil Bercea cu ocazia pelerinajului anual. 
  • Noul paroh, numit în decembrie 1996, părintele Zaharie Fărcaș, a preluat inițiativa și a continuat-o, ocupându-se cu toată dăruirea de construcția mănăstirii și de organizarea pelerinajului anual.
  • Biserica mănăstirii a fost zidită în perioada anilor 2000-2006, din cărămidă, iar pereții sunt placați la exterior cu marmură albă, în stil venețian. Biserica are pridvor (pronaos) și nava (naos).
  • La construcţia bisericii de la Mănăstire s-a primit ajutor de la Asociația ”Kirche in Not” din Germania și de la diferiți binefăcători; toate celelalte cheltuieli au fost suportate din veniturile interne ale Parohiei Greco-Catolice Chiheru de Jos şi Urisiu de Jos.
  • Casa administrativă ”La Mănăstire” a fost construită din anul 2006. Cuprinde: subsol; parter (camere tip living, salon, bucătărie, sală de masă, garaj, terasă) complet mobilat; etaj (camere de dormit complet amenajate); mansardă; turnul de apă (1.000 litri). Complexul nu are energie electrică și apă curentă legate la rețea, însă are surse de alimentare cu apă și iluminat proprii (fântâni, rezervoare, generatoare de curent și sistem eolian). 
  • În privința terenurilor, la mănăstire sunt 6 ha (60.000 mp) de teren extravilan retrocedat, din care pe 3 ha este grădină nou plantată cu o livadă de pomi fructiferi (pruni, meri, peri, cireși, vișini, nuci) pe locul fostei grădini a mănăstirii amintite în actul de la 1737. Pe lângă acestea, mai deține din donații de la diverși donatori pentru mănăstire alte terenuri. 
  • Mănăstirea, terenul, pădurea și construcțiile aparțin de Parohia Greco-Catolică Chiheru de Jos.
  • Parohia Greco-Catolică Chiheru de Jos împreună cu Primăria Chiheru de Jos au realizat două căi de acces spre Mănăstire, pietruite, de circa 1,2 km fiecare. 
  • Pe o parte a drumului, ce vine dinspre Reghin, Parohia împreună cu domnul Muntean Theodor (care a susținut finanțarea) a realizat ”Drumul Crucii” sau ”Calea Sfintei Cruci”, cu basoreliefuri sculptate în lemn, reprezentând momente ale Pătimirilor Domnului, amplasate pe 15 troiţe din stejar, pe o distanţă de 1250 m, amenajată în anul 2003, sfinţite în 20 august 2006 de PS Virgil Bercea cu ocazia tradiţionalului pelerinaj anual de sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului și Ridicarea la Cer.
  • Pentru pelerinajele anuale de la mănăstire au mai fost achiziționate pe parcursul anilor 20 de corturi de diverse mărimi; carusel de joacă pentru copii amplasat în vecinătatea mănăstirii etc.
  • Biserica mănăstirii are trei icoane pictate pe pânză de sora Ancuța de la Casa Sfântul Iosif de la Odorhei a Congregației Inimii Neprihănite. Mai este o icoană pictată pe lemn, care este o copie a unei icoane făcătoare de minuni reprezentând pe Maica Domnului cu Pruncul Isus, pictată de o călugăriţă franceză şi donată în 2014 pentru comunitatea de romi din Chiheru de Jos de către Therese Poisson, membră a Comitetului Catolic Internaţional pentru Romi. Mai există o copie după o icoană făcătoare de minuni din Ucraina.
  • În anul 2002 pr. Zaharie a inițiat demersurile pentru construirea unui Euro-Centru Educativ pentru Tineret ”Cardinal Todea”. Scopul acestui proiect este organizarea unor activități educative adresate tinerilor, ce constau în organizarea unor cursuri în perioada vacanțelor, cu tineri din țările comunitare europene împreună cu tineri din România, în cadru organizat, cu profesori și personalități ale vieții culturale, științifice și religioase din Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și România, sub forma unor universități de vară.
  • La mănăstirea din Chiheru de Jos se organizau pelerinaje, în perioada 1993-2008, în prima duminică după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august.
  • Din anul 2008, la dorința Înaltpreasfințitului Mitropolit Lucian Mureșan, se organizează pelerinajul anual în data de 15 august, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Pelerinajele sunt organizate sub coordonarea părintelui Zaharie Fărcaș, care este parohul Parohiei Greco-Catolice Chiheru de Jos și administratorul Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Chiheru de Jos.
  • În ziua pelerinajului, în data de 15 august, are loc dimineața procesiunea Sfintei Cruci; apoi se celebrează Sfânta Liturghie concelebrată de ierarhi și preoți, în fața bisericii, la altarul amenajat într-un pavilion ce ocrotește de soare ori de ploaie. Obiectele de valoare destinate cultului (icoane pictate, statui, cruci, Evanghelie, cărţi liturgice, disc, potir, prapuri etc.) se găsesc toate depozitate la biserica parohială din localitatea Chiheru de Jos. Înainte și pe parcursul Sfintei Liturghii există preoţi pentru spovada credincioșilor. Răspunsurile sunt date în general de coruri de la Târgu Mureş, Hodac, Ibăneşti sau altele. După Liturghie are loc o masă fraţească.
  • În fiecare an, în Vinerea Mare, după amiază, se organizează procesiunea Calea Crucii, parcurgându-se Drumul Crucii pe traseul celor 15 staţiuni. Procesiunea se desfăşoară intonându-se cântări specifice şi oprind la fiecare dintre cele 15 troiţe, staţionări ce marchează simbolic opririle lui Isus până la muntele Golgota, locul Răstignirii. Astfel, se comemorează Pătimirile Domnului Isus Cristos pe Calea Crucii de către credincioşi care lasă pentru câteva ore preocupările cotidiene şi participă în mod simbolic la purtarea crucii Mântuitorului prin faţa troiţelor, până la bisericuţa mănăstirii lângă care se află a cincisprezecea staţiune reprezentând Învierea Glorioasă a lui Cristos din mormânt (cf. catholica.ro; bru.ro). Devoțiunea Căii Crucii se încheie cu o predică la ultima troiță (stațiune), cea cu Învierea, de lângă biserică. 
  • În general, pelerinii sosesc din orașele și satele învecinate localităţii Chiheru de Jos, Târgu Mureş, Cluj, Braşov, Bucureşti, Reghin, Teleac, Habic, Petelea, Apalina, Sântu, Breaza, Băița, Gurghiu, Hodac, Ibăneşti, Sovata, Beica de Jos, Urisiu de Jos, Nadășa, Bistrița etc. Frecvent participă preoţii Fărcaș Zaharie de la Chiheru de Jos, Miheț Flaviu din Târgu Mureș, Lupea Gheorghe de la Apalina, Rus Lucian de la Teaca, Someşan Tudor de la Ibăneşti, Voicu Dan de la Hodac, Rideg Teodor de la Breaza și Sântu, Șerban Rareș de la Petelea, Bogdan Sorin de la Cașva apoi Frunzeni, Merdariu Claudiu din Băița, pr. călugăr iezuit Mihai Orban din Tg-Mureș, Aurel Rus de la Reghin, Crișan Cristian de la Misiunea Greco-Catolică din Paris (Franța), Rus Ioan din Reghin etc. De asemenea, au mai participat studenții teologi Roman Marian de la Universitatea Urbaniana și Pio Romeno din Roma, Adrian Hărșan etc. Absolventul de la Blaj și solistul Pintea Dorin; artista populară Maria Moldovan din Târgu Mureș; artista Carolina Pop încântă participanții cu pricesne, după terminarea Sfintei Liturghiei. Mulțumiri trebuie adresate primarilor și administrației locale de la Chiheru de Jos și tuturor celor care ajută la buna organizare a pelerinajelor. 
  • În apropiere există un sit arheologic de o vechime de 5000 ani. În primăvara anului 2003, în timpul lucrărilor de amenajare a unui drum spre mănăstirea greco-catolică din Chiheru de Jos, preotul Fărcaș Zaharie a fost surprins să vadă cum apa de ploaie a scos la iveală diverse cioburi de vase de lut. A cules o mulțime de cioburi și a luat legătura cu Muzeul Județean Mureș.
  • În anul 2007 a depus o cerere; iar în 2013 de la Muzeu au fost trimiși doi arheologi tineri care au studiat încrustările de pe ele și care au spus cu fermitate că acelea nu sunt vestigii dacice, ci sunt vestigii neolitice de peste 3000 de ani înainte de Hristos. Însă nu s-a continuat munca de cercetare, din lipsă de fonduri (cf. Robert Matei, ”Cercetare cu tractorul pentru ștergerea istoriei”, 21 aprilie 2011; Sorina Bota, ”Groparii”, 29 august 2007 în ziaruldemures.ro].
  • Chiar dacă încă nu s-a rânduit aici viaţă mănăstirească, prin prezenţa unor călugări sau a unor călugăriţe, totuşi ecoul vremurilor de altădată aduce în minţile noastre denumirea acestui loc: La Mănăstire. Sperăm ca pe viitor să existe aici comunitate de călugări sau călugărițe.
  • Mănăstirea este vizitată uneori de pelerini și de turiști români ori străini care provin mai ales dintre turiștii care sunt în trecere spre alte stațiuni precum Sovata sau Praid. Primăria din Chiheru de Jos are trecută mănăstirea ca obiectiv turistic.
  • Sursa: Parohia Greco-Catolică Visuia, Facebook

Ştiri şi evenimente:



Harta cu mănăstirile din România şi străinătate (diasporă):


Vizualizaţi harta mărită (pe tot ecranul)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Cele mai accesate în ultima săptămână:

Parohia Greco-Catolică Blaj I, Alba

Hram: Sfânta Treime

Parohia Greco-Catolică Sibiu I, Sibiu

Hram: Sfânta Ursula

Parohia Greco-Catolică din Cluj - Centru Istoric, Cluj-Napoca

Hram: Schimbarea la Faţă

Parohia Greco-Catolică din Cluj - Grigorescu, Cluj-Napoca

Hram: Sfânta Fecioară Maria

Parohia Greco-Catolică Zalău I, Sălaj

Hram: Sfânta Familie

Parohia Greco-Catolică Târgu Mureş IV (Tîrgu Mureş), Mureş

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Mănăstirea Greco-Catolică a Surorilor Baziliene Baia Mare, Maramureş

Hram: Sfânta Maria

Parohia Greco-Catolică Târgu Mureş I (Tîrgu Mureş), Mureş

Hram: Sfântul Nicolae

Parohia Greco-Catolică Reghin II, Mureş

Hram: Înălţarea Sfintei Cruci

Mănăstirea Greco-Catolică Visuia, Bistriţa-Năsăud

Hram: Naşterea Maicii Domnului