În perspectiva creştină toţi oamenii sunt iubiţi de Dumnezeu şi chemaţi să trăiască ca fii ai lui Dumnezeu.
Cum spune Sf. Pavel: «Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască» (1 Tim. 2,4).
Mântuirea pentru om e de a primi mesajul lui Dumnezeu şi de a trăi în conformitate cu El.
Ascultat şi urmat de creştin ca «cel ce are cuvintele vieţii veşnice» (In. 6,68), Hristos e mijlocitor între Dumnezeu şi om: «Toate mi s’au dat mie de la Tatăl, şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul fără numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaşte nimeni fără numai Fiul şi cui va voi Fiul să-i descopere» (Mt. 11,27). - «Nimeni nu merge la Tatăl decât prin Mine» (In. 14,6).
Dumnezeu unic în natura sa, trăieşte în trei persoane: Tată, Fiu, Spirit, Sfânta-Treime.
Tot ce există a fost creat de Dumnezeu de la care vine viaţa şi fiinţa; prin Hristos, lumea a fost mântuită de păcat prin care omul refuză planul de iubire a lui Dumnezeu, iar Spiritul Sfânt sfinţeşte pe om pentru ca el să intre din nou în comuniune cu izvorul vieţii veşnice, cu: Dumnezeu.
Primind planul de iubire înscris de Dumnezeu în natură şi istorie «istoria sfântă» - ca în propria lui inimă, omul dă o dimensiune adevărată vieţii sale, împlinindu-şi destinul, scăpând astfel nimicirii totale.
Hristos, prin întrupare (Crăciun) şi prin Răscumpărare (Paşti), ne eliberează de păcat (prin care vine osânda) şi ne introduce în viaţa divină - fericirea.
Credinţa în Hristos umple pe deplin aşteptarea omului, şi-i permite să-şi împlinească vocaţia sa profundă: Hristos a ridicat păcatul lumii; murind, El a distrus moartea; înviind, El a dăruit viaţa.
Iată pentru ce credinţa creştină este un izvor de bucurie şi speranţă, izvor de viaţă.
Astfel: «Omul depăşeşte infinit, nespus de mult, omul» spunea Pascal.
Comentarii
Trimiteți un comentariu