Vrea să spună că atunci când Biserica învăţătoare - Magisteriul - propune un adevăr de credinţă, în mod definitiv şi obligatoriu, ea este ferită de orice greşeală din voinţa lui Hristos.
Prezervarea de eroare - infailibilitatea - se’ntinde la toate adevărurile descoperite de Hristos necesare mânturii şi tocmai pentru asta prin harul lui Dumneuzeu, trebuie să fie la adăpost de alterare şi deformare.
Infailibilitatea aparţine episcopilor sub autoritatea Papei, conciliului ecumenic cu Papa, sau Papa singur, ca şef al Bisericii.
Papa nu este însă «infailibil» în purtarea lui privată şi nici în opinile lui personale, ca om supus greşelii.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu