Comportament sau purtare bine ordonată faţă de impulsiunile sexuale.
În afară de căsătorie, curăţenia consistă în renunţarea voită la săvârşirea de fapte ce privesc puterea creatoare a omului.
Plăcerea sexuală, bună prin firea ei dar orânduită spre procreaţie în căsătorie, e considerată o virtute când e bine ordonată spre scopul său.
Anume, când se ia hotărîrea de a păstra curăţenia desăvârşită, adică abţinerea totală de la actele sexuale, pentru sau «din cauza Împărăţiei cerurilor» (Mt. 19,10), atunci starea aceasta se cheamă virginitate, însă nu este o poruncă ci un sfat, la chemarea lui Dumnezeu, - semn ce anunţă deja lumea viitoare, dincolo de moarte.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu