Prin rugăciune se exprimă acceptarea împlinirii voinţei lui Dumnezeu privitor la mântuirea săvârşită de Isus Hristos.
Formele sunt diferite: rugăciune de mulţumită, de laudă, de cerere.
Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu este încontinuu în mijlocul năzuinţelor oamenilor, învăţându-i să se roage ne’ncetat, cu încredere şi nădejde, adresându-se lui Dumnezeu ca unui Părinte: «Când vă rugaţi spuneţi: Tată, sfinţească-se Numele tău; vină împărăţia ta; pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o zi de zi şi iartă-ne păcatele noastre, căci şi noi iertăm oricui ce ne greşeşte; şi nu ne pune la încercare» (Lc., 11,2); «Şi toate câte le veţi cere, în rugăciune cu credinţă, le veţi primi» (Mt., 21,22).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu