Lucrurile bune săvârşite de om îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu prin darul sfinţitor, primesc o valoare, au meritul de a câştiga împărăţia cerurilor, mântuirea veşnică.
Dumnezeu răsplăteşte fiecăruia după faptele lui, după cum merită: «Dumnezeu va da fiecăruia: viaţa veşnică celor ce cu statornicie în faptă bună tind la mărire, cinste şi nemurire, pe când celor neplecaţi şi neascultători de adevăr, ci supuşi nedreptăţii, mânia şi urgia» (Rom., 2,6-7).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu