Diavol, drac, satană, cuvânt ce se aplică spiritelor rele care prin răzvrătirea faţă de Dumnezeu, au devenit făcătoare de rău - spirite necurate ce produc corupţia.
În istoria mântuirii, diavolii (sunt mulţi) sunt cunoscuţi prin puterea lor de stăpânire (posesiuni diavoleşti) şi uneltire împotriva operei răscumpărării adusă de Isus Hristos.
Diavolii nu sunt fantome sau închipuiri, ci spirite, forţe din lume ce ispitesc pe oameni să se îndepărteze de Dumnezeu.
După biruinţa lui Hristos asupra păcatului şi asupra morţii, puterea diavolilor e neputincioasă, deşi neîncetat fac rău: «Îl vedeam pe Satan cum cădea din cer ca un fulger. Iată eu v’am dat puterea să păşiţi pe şerpi şi pe scorpioni şi peste întreaga putere a duşmanului, şi nimica nu vă va dăuna. Dar nu vă bucuraţi de faptul că vi se supun spiritele, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt înscrise în ceruri» (Luca, 10,18-20).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu