Mineiul
2 februarie - Întâmpinarea Domnului nostru Isus Hristos
Tropar
BUCURĂ-TE, ceea ce eşti cu dar dăruită, Născătoare de Dumnezeu Fecioară: că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei din întuneric. Veseleşte-te şi tu, Bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe răscumpărătorul sufletelor noastre, cel ce ne-a dăruit nouă şi învierea.
Condac
CEL ce ai sfinţit pântecele Fecioarei cu naşterea ta, şi mâinile lui Simeon întâmpinând le-ai binecuvântat, pe cum se cădea, şi acum ne-ai mântuit, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta păzeşte în războaie pe credincioşi, şi întăreşte pe domnitorii, pe care i-ai iubit, unule iubitorule de oameni.
La Intrat:
CUNOSCUTĂ a făcut Dumnezeu mântuirea sa, înaintea neamurilor. Mântuieşte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în braţele dreptului Simeon te-ai purtat, pe noi care îţi cântăm Ţie. Aliluia.
Apostol
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s’a bucurat spiritul meu de Dumnezeu mântuitorul meu. Că a căutat spre umilinţa servitoarei sale: că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.
La citirea epistolei sfântului Apostol Pavel către Evrei.
(VII, 7-17)
FRAŢILOR! Făr de nici o împotrivire cel ce este mai mic, se binecuvintează de la cel ce este mai mare. Şi aici adică oameni muritori iau zeciuială; iar acolo cel mărturisit, că este viu. Şi, cum am zice, prin Avraam a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială. Că încă în coapsele tătâne-său era, când l-a întâmpinat pe dânsul Melhisedec. Deci dacă plinirea era prin preoţia Leviţilor, - că poporul sub aceea a primit legea, - ce mai trebuia încă după rânduiala lui Melhisedec să se ridice alt preot, şi nu după rânduiala lui Aaron să se zică? Că de s’a mutat preoţia, trebuia să se facă şi mutarea legii. Că de care se zic acestea, acela din altă sămânţie se socoteşte, din care nimenea nu s’a apropiat la altar. Că dovedit este, că din Iuda a răsărit Domnul nostru; în care sămânţie Moise nimic nu a grăit de preoţie. Şi încă cu mult mai limpede este aceasta, dacă după asemănarea lui Melhisedec se ridică preot altul, care nu s’a făcut după legea poruncii celei trupeşti, ci după puterea vieţii celei nestricăcioase. Că mărturiseşte: “Că tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.”
ÎN vremea aceea dus-au părinţii pe Isus pruncul în Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului, pe cum este scris în legea Domnului: Că toată partea bărbătească, care deschide pântecele, sfânt se va chema Domnului; şi ca să dea jertfă, pe cum s’a zis în legea Domnului, două turturele sau doi pui de porumbei. Şi iată era un om în Ierusalim anume Simeon; şi omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil, şi Spirit sfânt era într’însul. Şi era lui făgăduit de la Spiritul sfânt, să nu vadă moarte, până ce va vedea pe Unsul Domnului. Şi a venit cu Spiritul în biserică; şi când au adus părinţii pe Isus pruncul, să facă după obiceiul legii pentru el, şi acela l-a luat pe dânsul în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşti pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea ta, care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului tău Israil. Şi era Iosif şi cu mama lui mirându-se de cele ce se grăiau despre dânsul. Şi i-a binecuvântat pe dânşii Simeon şi a zis către Maria mama lui: Iată acesta este pus spre căderea şi scularea a mulţi din Israil şi spre semnul, căruia i se va zice împotrivă: şi prin singur sufletul tău va trece sabie; ca să se descopere de la multe inimi cugetele. Şi era Ana profeteasa, fata lui Fanuil, din neamul lui Asir: aceasta îmbătrânise în zile multe, care locuise cu bărbatul său şapte ani din fecioria sa. Şi a fost văduvă ca la opt zeci şi patru de ani, care nu se depărta de biserică, cu ajunuri şi cu rugăciuni slujind ziua şi noaptea. Şi aceasta întru acea oră venind s’a mărturisit Domnului şi a grăit despre dânsul tuturor, celor ce aşteptau răscumpărare în Ierusalim. Şi după ce au săvârşit toate cele după legea Domnului, s’au întors în Galilea în cetatea sa Nazaret. Iar pruncul creştea şi se întărea cu Spiritul umplându-se de înţelepciune; şi darul lui Dumnezeu era peste dânsul.
În loc de Cuvine-se cu adevărat:
ÎN lege, în umbră, în scriptură închipuire vedem credincioşii: Toată partea bărbătească, ce deschide pântecele, sfânt lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul cel întâi-născut, pe Fiul Tatălui celui fără de început, pe cel întăi-născut din Maică fără ispită bărbătească, îl mărim.
Comentarii
Trimiteți un comentariu