Parohii din România (în ordine alfabetică):

A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | L | M | N | O | P | R | S | Ş (SH) | T | Ţ (TZ) | U | V | Z

Eparhia Greco-Catolică de Lugoj

  • Patroană: Preasfânta Treime
  • Adresa: Strada Ep. Dr. Ioan Bălan nr. 6, Lugoj, judeţul Timiş, cod poştal 305500
Sediul Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj

Parohii:

  1. Arad - Capelă, Arad
  2. Arad - Centru, Arad
  3. Arad - Micălaca, Arad
  4. Arad - Şega, Arad
  5. Baia de Criș, Hunedoara
  6. Balinţ, Timiş
  7. Băcia, Hunedoara
  8. Bărbăteni - Lupeni, Hunedoara
  9. Băuţar, Caraş-Severin
  10. Bârzava, Arad
  11. Beba Veche, Timiş
  12. Belotinţ, Arad
  13. Bocsig, Arad
  14. Bocşa - Bocşa Montană, Caraş-Severin
  15. Boș, Hunedoara
  16. Brad, Hunedoara
  17. Bucova, Caraş-Severin
  18. Budinţ (Ictar-Budinţ), Timiş
  19. Buziaş, Timiş
  20. Carani, Timiş
  21. Caransebeş, Caraş-Severin
  22. Călan, Hunedoara
  23. Cărpiniş, Timiş
  24. Câmpu lui Neag, Hunedoara
  25. Cârnecea, Caraş-Severin
  26. Cenad (Cenadu Mare), Timiş
  27. Cheglevici, Timiş
  28. Chereluș, Arad
  29. Chişineu-Criş, Arad
  30. Cib, Alba
  31. Clopodia, Timiş
  32. Comloşu Mare, Timiş
  33. Coşarii, Timiş
  34. Coşteiu, Timiş
  35. Covaci, Timiş
  36. Cruceni, Arad
  37. Cugir, Alba
  38. Darova, Timiş
  39. Densuș, Hunedoara
  40. Deva I, Hunedoara
  41. Deva II, Hunedoara
  42. Dobreşti, Timiş
  43. Doman, Caraş-Severin
  44. Dragşina, Timiş
  45. Dumbrăviţa, Timiş
  46. Fârliug (Fîrliug), Caraş-Severin
  47. Folia (Folea), Timiş
  48. Geoagiu, Hunedoara
  49. Ghelari, Hunedoara
  50. Gherman, Timiş
  51. Ghilad, Timiş
  52. Giarmata, Timiş
  53. Haţeg, Hunedoara
  54. Hălmagiu, Arad
  55. Hisiaş, Timiş
  56. Hitiaş, Timiş
  57. Horia, Arad
  58. Hunedoara, Hunedoara
  59. Igriş, Timiş
  60. Ilidia, Caraş-Severin
  61. Ineu, Arad
  62. Iscroni, Hunedoara
  63. Izgar, Caraş-Severin
  64. Izvin, Timiş
  65. Jamu Mare, Timiş
  66. Jebel, Timiş
  67. Jimbolia, Timiş
  68. Jitin, Caraş-Severin
  69. Juliţa, Arad
  70. Lăţunaş, Timiş
  71. Liebling, Timiş
  72. Lipova, Arad
  73. Lonea - Petrila, Hunedoara
  74. Lovrin, Timiş
  75. Lugoj I, Timiş
  76. Lugoj II, Timiş
  77. Lugoj III, Timiş
  78. Lupeni I, Hunedoara
  79. Lupeni II, Hunedoara
  80. Mărtineşti, Hunedoara
  81. Mercina, Caraş-Severin
  82. Minişu de Sus, Arad
  83. Nădlac, Arad
  84. Ohaba-Forgaci, Timiş
  85. Oraviţa, Caraş-Severin
  86. Orăştie, Hunedoara
  87. Orţişoara, Timiş
  88. Oţelu Roşu, Caraş-Severin
  89. Paroşeni - Jiu, Hunedoara
  90. Parţa, Timiş
  91. Pădureni (Lighet)
  92. Păru, Timiş
  93. Păucineşti, Hunedoara
  94. Pecica, Arad
  95. Peciu Nou, Timiş
  96. Peregu Mare, Arad
  97. Periam, Timiş
  98. Petrila, Hunedoara
  99. Petroman, Timiş
  100. Petroşani, Hunedoara
  101. Pricaz, Hunedoara
  102. Racoviţa, Timiş
  103. Radna, Arad
  104. Ramna, Caraş-Severin
  105. Rapoltu Mare, Hunedoara
  106. Răcăşdia, Caraş-Severin
  107. Reşiţa I, Caraş-Severin
  108. Reşiţa II, Caraş-Severin
  109. Romos, Hunedoara
  110. Sarmizegetusa, Hunedoara
  111. Sălaşu de Jos, Hunedoara
  112. Sărăcsău, Alba
  113. Sâlha - Coşteiu, Timiş
  114. Sânandrei (Sînandrei), Timiş
  115. Sânnicolau Mare, Timiş
  116. Sântana, Arad
  117. Sântămăria-Orlea, Hunedoara
  118. Scăiuş, Caraş-Severin
  119. Secăşeni, Caraş-Severin
  120. Sederhat, Arad
  121. Semlac, Arad
  122. Silagiu, Timiş
  123. Silvaşu de Jos, Hunedoara
  124. Silvaşu de Sus, Hunedoara
  125. Simeria, Hunedoara
  126. Sintea Mare, Arad
  127. Spini, Hunedoara
  128. Surducu Mare, Caraş-Severin
  129. Şanoviţa, Timiş
  130. Şeitin, Arad
  131. Şibot, Alba
  132. Şimand, Arad
  133. Şiria, Arad
  134. Ştei, Hunedoara
  135. Târnova, Caraş-Severin
  136. Teremia Mare, Timiş
  137. Ticvaniu Mare, Caraş-Severin
  138. Ticvaniu Mic, Caraş-Severin
  139. Timişoara I, Timiş
  140. Timişoara II, Timiş
  141. Timişoara III, Timiş
  142. Timişoara IV, Timiş
  143. Timişoara V, Timiş
  144. Timişoara VI, Timiş
  145. Toteşti, Hunedoara
  146. Turdaş, Hunedoara
  147. Tuştea, Hunedoara
  148. Uivar, Timiş
  149. Uricani, Hunedoara
  150. Valea de Brazi, Hunedoara
  151. Valea Lungă - Valea Lungă Română, Timiş
  152. Vărădia, Caraş-Severin
  153. Vermeş, Caraş-Severin
  154. Visag, Timiş
  155. Vladimirescu, Arad
  156. Vulcan, Hunedoara
  157. Zăbrani I, Arad
  158. Zăbrani II, Arad
  159. Zădăreni, Arad
  160. Zeicani (Zăicani), Hunedoara
  161. Zorlenţu Mare, Caraş-Severin

Mănăstiri greco-catolice aflate pe teritoriul Eparhiei:

Şematisme (anuare):

Scurt istoric:

  • Începuturile Unirii. Mişcarea de unire cu Roma, începută în Transilvania, Crişana şi Maramureş şi terminată prin sinoadele ţinute la Alba-Iulia în anii 1697, 1698 şi 1700, a rămas aproape neobservată în părţile bănăţene. Diferitele împrejurări grave în care se aflau românii bănăţeni în tot decursul veacului al XVIII-lea, i-au împiedicat de a se face solidari cu fraţii lor ardeleni la îndeplinirea actului de unire cu Roma. Printre aceste dificultăţi vom aminti dominaţia turcilor care stăpânesc în Banat până în anul 1717. O altă cauză erau sârbii care s-au stabilit în oraşele şi satele din Banat încă din secolul al XVII-lea. Împăratul Leopold I acordă patriarhului sârb jurisdicţia peste Bisericile orientale de rit grecesc. 
  • Reacţia românilor împotriva sârbilor a început cu o mişcare de trecere la greco-catolicism care, încetul cu încetul, a cuprins întreg Banatul. Astfel că, la 12 decembrie 1850, românii bănăţeni cer episcopi români şi înfiinţarea unei episcopii greco-catolice la Lugoj.
  • Revenirea la comuniunea cu Roma a românilor din Lugoj s-a făcut de către preotul Ştefan Berceanu în anul 1836. Acest fapt se constată şi dintr-o scrisoare a unui grup de locuitori ai Lugojului către episcopul greco-catolic de la Oradea, Samuil Vulcan, scrisoare datată 11 februarie 1836: „De vreme ce pronia cea dumnezeiască vrea ca neamul cel românesc, o dată să iasă din întuneric la lumină şi de jugul cel sârbesc să se mântuiască, aşa trimise pe îngerul său cel puternic, care îndemnă o părticică de români a primi sfânta unire (cu Roma)...”.
  • Întemeierea Eparhiei de Lugoj. Eparhia de Lugoj s-a întemeiat la 26 noiembrie 1853 prin Bula pontificală „Apostolicum Ministerium” a Papei Pius al IX-lea, care a dat şi un edict pentru parohiile care intrau acum sub jurisdicţia Episcopiei Lugojului, mai înainte majoritatea aparţinând de o altă circumscripţie ecleziastică (parohiile ardelene).
  • Odată cu întemeierea acestei eparhii, a luat fiinţă şi Eparhia de Gherla (actualmente de Cluj-Gherla) iar episcopia de Blaj a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie şi Mitropolie. 
  • Ridicarea la rang de Arhiepiscopie şi Mitropolie a Episcopiei de Blaj în anul 1853 a fost urmarea firească a activităţii confesionale şi culturale a ierarhilor şi clerului cărturar al Bisericii Greco-Catolice, care s-au impus în raporturile cu autoritățile imperiale, militând alături de clerul şi enoriaşii ortodocşi pentru drepturile naţionale, politice şi confesionale ale românilor din Transilvania. 
  • Astfel, Arhiepiscopia şi Mitropolia cu titlul de Alba-Iulia şi Făgăraş avea la început (1853), cele trei dieceze sufragane: Oradea, Gherla şi Lugoj, la care se adaugă mai apoi dieceza de Maramureş. Noua provincie mitropolitană este scoasă de sub jurisdicţia Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Esztergom şi pusă sub ascultarea directă a Papei, ceea ce a avut consecinţe benefice pentru lupta de emancipare a românilor.
  • Încercările de unire cu Biserica Romei a românilor bănăţeni sunt datate mult înainte de Unirea de la 1700. Astfel, în anul 1454, deci după numai 15 ani de la terminarea Conciliului de la Florenţa, conciliu unde s-au semnat actele de unire a tuturor Bisericilor, atât din Răsărit cât şi din Apus (conciliu la care românii au fost reprezentaţi de episcopul Damian al Moldovei) în părţile Banatului a predicat Sfântul Ioan Capistranul. Atunci circa 30000 de români din zona Caransebeşului au îmbrăţişat crezul Bisericii Romane. Cu tot începutul atât de rodnic, mişcările pentru unire au rămas fără efect: pe de-o parte din cauza vecinătăţii sârbilor ortodocşi, pe de altă parte, din cauza apropierii tot mai simţite a islamismului turcesc aflat în plină expansiune.
  • A trebuit să treacă aproape trei veacuri până când s-a pus din nou problema unirii religioase cu Roma. Începutul celei de-a doua apropieri de Biserica Romei s-a făcut prin informările pe care le-a trimis Curţii de la Viena, în anul 1738, episcopul latin al Cenadului, Falkenstein, despre starea religioasă a românilor bănăţeni, despre apropierea a tot mai mulţi preoţi români, cu credincioşi cu tot, de Biserica Romei - având ca exemplu pe fraţii lor din Transilvania, unde se consolida deja Unirea cu Biserica Romei. Totodată episcopul Falkenstein a propus aceleiaşi Curţi Imperiale înfiinţarea pentru românii bănăţeni, pe care îi avea deja în păstorire, o Eparhie catolică de rit oriental, iar pentru preoţii care erau trecuţi la Unire, acordarea tuturor drepturilor de care se bucurau preoţii catolici. 
  • Urmaşul lui Falkenstein, episcopul Nicolae Stanislavich, în anul 1741 propune Curţii de la Viena înfiinţarea fără întârziere a episcopiei pentru românii uniţi, propunând ca reşedinţă episcopală oraşul Lugoj.
  • Materializarea propunerilor celor doi ierarhi catolici ai Cenadului nu s-a realizat decât peste 100 de ani, din cauza războaielor cu turcii în care era implicat Imperiul Habsburgic, precum şi din cauza altor împrejurări politice şi sociale extrem de grele.
  • Începând cu anul 1832, când 1200 de credincioşi din satul Chizdia (Coşari) trec la Unirea cu Roma, se începe un curent tot mai puternic de apropiere de catolicism a românilor bănăţeni. După vizitele canonice pe aceste meleaguri ale episcopului Vasile Erdeli de Oradea, şi alte comunităţi au îmbrăţişat, rând pe rând, Unirea. Astfel, încă din 1848, existau în Banat 22 de parohii unite, iar multe altele aveau planuri de unire. 
  • Ca răspuns la acest entuziasm al românilor bănăţeni, aşa cum s-a arătat, Papa Pius al IX-lea, prin Bula „Apostolicum Ministerium” din 26 noiembrie 1853, a întemeiat Eparhia de Lugoj. Ea se întindea (şi se întinde şi astăzi) peste judeţele: Caraş-Severin, Timiş, Arad, Hunedoara şi peste o parte din judeţul Alba.
  • Episcopii care au păstorit Eparhia Lugojului de-a lungul timpului până în ziua de astăzi sunt: Episcopul Alexandru Dobra (1853-1870), Episcopul Ioan Oltean (1870-1874), Episcopul Victor Mihaly de Apşa (1875-1895), Episcopul Demetriu Radu (1897-1903), Episcopul Vasile Hossu (1903-1912), Episcopul Valeriu Traian Frenţiu (1913-1922), Episcopul Alexandru Nicolescu (1922-1935), Episcopul Ioan Bălan (1935-1959), Episcopul Ioan Ploscaru (1948-1998), Episcopul Alexandru Mesian (1994-până în prezent).
  • Primul episcop de Lugoj a fost Alexandru Dobra. El a fost confirmat ca şi episcop tot de către Papa Pius al IX-lea prin Bula papală „Apostolatum officium” din 17 noiembrie 1854, transmisă împăratului Francisc Iosif I, mitropolitului Alexandru Şterca Şuluţiu, clerului şi poporului din Eparhie. La instalarea episcopului Alexandru Dobra, săvârşită în 21 septembrie 1856, în catedrala din Lugoj, au fost de faţă: mitropolitul greco-catolic de Alba-Iulia, Alexandru Şterca Şuluţiu, episcopul greco-catolic de Oradea, Vasile Erdelyi, episcopul romano-catolic transilvănean, Ludovic Hajnold, episcopul romano-catolic al Cenadului, Alexandru Csajaghy, contele Coronini von Cronberg, guvernatorul sârbo-bănăţean şi alţi oficiali.
  • Persecutarea Bisericii Române Unite cu Roma. Este binecunoscut că secolul al XX-lea a fost cel mai sângeros secol din istoria Bisericii Creştine. Biserica lui Cristos a fost crunt persecutată. Zeci de milioane de creştini şi-au dat viaţa mărturisindu-L pe Cristos. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, n-a scăpat nici ea de crunta persecuţie din partea conducerii ateo-comuniste instalată la putere în România după al doilea Război Mondial. În perioada 27-29 octombrie 1948 au fost arestaţi toţi episcopii greco-catolici şi romano-catolici din România. Au urmat apoi: desființarea mănăstirilor, arestări de preoţi, de credincioşi, iar pentru greco-catolici arestarea tuturor celor care nu acceptau trecerea la Biserica Ortodoxă Română. La 1 decembrie 1948, prin Decretul lege nr. 358 a fost desființată Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. Nici Eparhia de Lugoj n-a fost exceptată de persecuţie. A dat mărturie de credinţă împreună cu întreaga Biserică Greco-Catolică din România.
  • Amintim aici doar câteva nume din Dieceza Lugojului: Episcop Ioan Bălan al Lugojului (1880-1959), care a fost arestat şi trimis în lagărul de la Ciorogârla şi a murit în exil; Episcop Valeriu Traian Frenţiu de Oradea (1875-1952), care a condus Eparhia Lugojului timp de 10 ani, mort în închisoarea de la Sighetul Marmaţiei; Episcop Ioan Ploscaru a fost închis 15 ani dar a supravieţuit şi în anul 1964, prin amnistia generală a deţinuţilor politici a fost eliberat. A organizat viaţa Bisericii în condiţiile speciale de clandestinitate, iar în decembrie 1989 a văzut reînvierea Bisericii Române Unite cu Roma când, în calitate de Episcop al Lugojului, a reorganizat în libertate viaţa pastorală a credincioşilor. Amintim şi câteva nume de preoţi din Eparhia de Lugoj care au suferit în timpul prigoanei comuniste: Mons. Dumitru Sălăgean, Vicar General; Pr. Nicolae Breban; Pr. Dr. Iuliu Raţiu; Pr. Vasile Borda; Pr. Ioan Cipu; Pr. Ilie Constantin; Pr. Valeriu Coprean; Pr. Ioan Deliman; Pr. Trandafir Silvăşan; Pr Vasile Tiut; Pr. Iosif Vezoc; Pr. Aurel Anton; Pr. Axente Ganga; Pr. Emil Puni S.J. şi mulţi alţii.
  • Eparhia de Lugoj în prezent. În prezent Eparhia de Lugoj este păstorită de P.S. Alexandru Mesian, născut la 22 ianuarie 1937. La 20 iulie 1994, Sfântul Părinte Papa Ioan-Paul al II-lea l-a numit ca episcop coadjutor al P.S. Ioan Ploscaru pe Mons. Alexandru Mesian, până atunci Vicar General al Eparhiei de Maramureş. A fost consacrat episcop la data de 8 septembrie 1994, împreună cu P.S. Virgil Bercea, Episcopul Eparhiei de Oradea, de către Î.P.S. Lucian Mureşan, Arhiepiscop şi Mitropolit de Blaj, asistat de Î.P.S. Arhiepiscopul Ioan Ploscaru şi de Î.P.S. George Guţiu. 
  • La 20 noiembrie 1995, odată cu retragerea Î.P.S. Ioan Ploscaru din activitatea pastorală, P.S. Alexandru devine Episcop al Eparhiei de Lugoj.
  • Sursa: Şematismul Eparhiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică de Lugoj, A.D. 2014, paginile 16-26.

Ultima actualizare:

  • 16 septembrie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aţi găsit o greşeală pe acest site? Doriţi să actualizaţi datele unei instituţii sau programul liturgic? Vă rugăm să ne anunţaţi şi corectăm. Vă mulţumim.