Vocaţie

Chemare la împlinirea voinţei lui Dumnezeu în această viaţă pentru obţinerea mântuirii veşnice.

Orice profesiune ori meserie poate fi o chemare, şi în acest înţeles, apelul lui Hristos de a-l urma pe drumul unei noi vieţi, se adresează tuturor oamenilor.

Dacă sunt «mulţi chemaţi şi puţini aleşi», e pentru că chemarea la Împărăţia lui Dumnezeu e adresată fiecăruia, în parte, şi lasă pe fiecare liber să refuze (vezi parabola ospăţului de nuntă, Mt. 22,1-14).

Biserica de la început a socotit condiţia creştină ca o vocaţie şi Sf. Pavel îndeamnă să rămână fiecare în «starea în care l-a găsit chemarea» (1 Cor., 7,24).

Viaţa creştină e o vocaţie pentru că este o viaţă în Spirit - o altă lume - care «însuşi dă mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu» (Rom., 8,16), pentru a ne face să ascultăm Cuvântul Tatălui şi să trezească în noi răspunsul filial.

În sânul acestei vocaţii sunt «daruri diferite», deci mai multe drumuri de urmat, în preoţie ori în călugărie... care cer însuşiri deosebite fiind vorba de stări de viaţă speciale în serviciul Împărăţiei lui Dumnezeu.

Prin discernământ inspirat de Spiritul Sfânt, aceste vocaţii speciale pot fi îndrumate cu înţelepciune pentru a ajunge la îndeplinire, spre binele sufletelor şi mărirea Domnului.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.