Trebuie înţeleasă în legătură cu sfârşitul lumii şi al istoriei, când va fi «Ziua Domnului» şi a învierii de obşte, când Hristos va apărea ca Judecător şi va «judeca viii şi morţii».
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Judecata particulară, îndată după moarte, ţine de credinţă, după cum şi Judecata din urmă, în legătură una cu alta.
Aşteptarea venirii lui Hristos ca Judecător, face parte din Crezul creştin: fiecare om va aparea înaintea Lui pentru a-i da seama de faptele sale.
Istoria religiilor ne învaţă că această credinţă o găsim la multe popoare (egipteni, greci etc.), în Vechiul Testament, şi în Noul Testament: «Iar dacă îl invocaţi ca Tată pe Acela care fără părtinire judecă după fapta fiecăruia, purtaţi-vă cu frică în timpul înstrăinării voastre» (1 Petru, 1,17);
«Prin împietrirea ta şi prin inima ta îndărătnică îţi aduni grămadă de mânie, pentru ziua mâniei şi a dezvăluirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, care va da fiecăruia după faptele lui» (Sf. Pavel, Rom., 2,5).
Forma în care va avea loc, este un mister al credinţei.
Ameninţarea judecăţii apasă asupra lumii rele, fiindcă dragostea lui Dumnezeu faţă de oameni s’a arătat în Isus Hristos şi deci cei care cred şi trăiesc după crez, n’au nimic de temut.
Isus a venit pentru a mântui şi a scăpa pe om de osândire în măsura în care el acceptă mesajul său: «Noi însă, sub insuflarea Spiritului, aşteptăm de la credinţă nădejdea dreptăţii» (Gal. 5,5);
« Când se va arăta Hristos, care e viaţa noastră, atunci şi voi vă veţi arăta cu El în mărire » (Col., 3,4; Matei, 25,31-46).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu