Fiul lui Dumnezeu

Nume dat, după Scriptură, celei de a doua Persoană din Sfânta Treime - Cuvântul lui Dumnezeu; şi omului mântuit, justificat prin darul lui Dumnezeu care-l face «fiul adoptiv al lui Dumnezeu» prin asemănarea cu Isus: «Da, sunteţi fii, căci Dumnezeu a trimis în inimile voastre Spiritul Fiului său, care strigă: «Abba, Tată». 

«Aşadar, tu nu mai eşti sclav, ci fiu; dar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, datorită lui Dumnezeu» (Galateni, 4,6-7); este vorba de o «nouă naştere»: «Dar tuturor celor ce l-au primit, celor ce cred în numele Lui, El le-a dat putinţă să devină copii ai lui Dumnezeu».

«Aceştia nu din sânge, nici din pornirea cărnii, nici din vrere de bărbat, ci din Dumnezeu s’au făcut» Ioan, 1,12-13.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.