Omagiu de laudă, închinăciune, mulţumită, cerere de iertare de păcate şi de mântuire, adus lui Dumnezeu prin anumite, gesturi, semne sfinte şi atitudini interioare.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Ca răspuns actului prin care Dumnezeu ne mântuieşte, cultul se exprimă prin rugăciune, sacrificiul euharistie (liturghia) sau alte forme care pot schimba.
A da cult lui Dumnezeu (latria) înseamnă să-i recunoşti atotputernicia lui ca şi Creator a tot ce există.
Omul este chemat să dea cult lui Dumnezeu ca fiinţă individuală şi ca membru al comunităţii umane, de aceea se’nţelege că acest cult îmbracă şi structuri sociale.
Cultul creştin se adresează lui Dumnezeu care s-a descoperit în Isus Hristos şi e proclamat în permanenţă de-a lungul istoriei în Biserică.
De aceea se poate vorbi de cultul Bisericii care cunoaşte cultul «public» propriu-zis şi cultul privat (rugăciuni, pelerinaje, devoţiuni etc.).
Se opun cultului lui Dumnezeu: blasfemia (ocara) sacrilegiul, idolatria şi superstiţia, în măsura în care prin asta se recunoaşte o putere superioară, alta decât Dumnezeu.
Există cultul imaginilor şi a icoanelor prin care se onorează persoanele pe care le reprezintă; cultul sfinţilor (dulie) prin care se cinstesc cei care în viaţa lor pământească au mărturisit cu mai mare fidelitate pe Dumnezeu, prin iubire, virtute şi chiar dăruirea vieţii, ca martirii.
Între sfinţi, Maica Domnului se bucură de o veneraţie şi mai aleasă (hiperdulie), fiindcă a născut pe Mântuitorul, - fiind fără de păcat.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu