Sfânt - sfinţenie

Sfinţenia omului este o însuşire câştigată prin darul sfinţitor prin care omul participă la sfinţenia lui Dumnezeu, la viaţa supranaturală, proprie lui Dumnezeu.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Justificat, mântuit, în faţa lui Dumnezeu prin iertarea păcatelor, datorită harului - darului gratuit al lui Dumnezeu care sfinţeşte - omul se ridică până la Dumnezeu, împărtăşind viaţa Lui în veşnicie, bucurându-se de fericirea care singură poate umplea inima omului însetat de fericirea eternă. 

Îndreptarea - justificarea faţă de Dumnezeu este legată de darul virtuţilor suprafireşti, de credinţă, de speranţă şi de iubire şi de practica, uneori, până la eroism şi a celorlalte virtuţi, naturale şi morale. 

Sfinţii sunt oameni şi femei, de toate vârstele şi clasele sociale, pe care Hristos îi învită în împărăţia lui considerându-i printre ai săi. 

Unii sunt cunoscuţi alţii ba şi nu’s totdeauna cei care ar părea să fie în ochii lumii.., tâlharului pocăit de pe cruce, nu-i spusese, oare Isus tocmai înainte de-a muri: «Astăzi vei fi cu mine în rai». 

Sfinţii au suferit mult în sărăcie, de lipsă de consideraţie, de prigoană pentru numele lui Hristos, fiind întotdeauna cu credinţă, cu iubire şi speranţă: Omul are întotdeauna nevoie de un ideal, de puncte de reper în viaţă. 

Astfel, din când în când, din mulţimea sfinţilor, câţiva apar în cursul istoriei ca nişte «uriaşi» care sunt tot atâtea lumini, făclii, pentru lume şi pentru unul fiecare din noi... 

Sfântul Francisc de Assisi, Sfânta Tereza de Pruncul Isus, Sfânta Maria Goretti... 

Sfinţi au fost mulţi şi sunt încă în toate chipurile: toţi având în comun de a fi iubit, ca Isus, şi de a-şi fi oferit, ca el, viaţa de bună voie lui Dumnezeu. 

Acestor fraţi şi surori, le putem cere lumină şi îndrumare sufletească, fiindcă-i admirăm şi-i simţim aproape de noi. 

Un singur lucru nu le putem cere: să ne dispenseze (scutească) să-i urmăm şi să-i imităm chiar dacă le punem vreo lumânare în biserică... 

Ei nu vor fi complicii egoismului şi uşurătăţii noastre, dimpotrivă, în inima mizeriei şi sărăciei noastre sufleteşti, ei ne vor ajuta să iubim mai mult.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.