Religie

În general, prin «religie» se’nţelege legătura omului cu Dumnezeu, cu ceea ce e sacru, sfânt, şi manifestările faţă de El prin cult (rugăciuni, gesturi, fapte).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Omul a avut întotdeauna năzuinţa să se apropie de divinitate, după cum arată Istoria Religiilor, fiindcă, la început, Dumnezeu i s’a arătat lui, deşi, mai târziu, omul s’a îndepărtat de El, continuând totuşi să-L caute şi să şi-L reprezinte în diferite chipuri. 

Aşa se explică, de ce, în cursul timpurilor, găsim diferite religii şi diferite forme de închinare lui Dumnezeu, înfăţişat în numeroase forme. 

De aceea, încă la cele mai primitive civilizaţii găsim urmele unei credinţe într’o fiinţă supremă - în divinitate - ce dă naştere unei religii cu diferite aspecte: credinţa care atribuie suflet oricărui lucru (religia animistă), credinţa în spirite diferite de om care se pot arăta în felurite forme în lume, îndeosebi sub formă de animale; spirite binevoitoare sau ostile omului care prin magie sau acte de cult, se pot influenţa. 

Găsim apoi cultul naturii, prin care, animale, plante, fenomenele din natură, corpurile cereşti sunt considerate ca persoane, atribuindu-li-se însuşiri supraomeneşti; credinţa într’o forţă misterioasă, magică, prezentă peste tot; credinţa într’un zeu suprem, fiinţă spirituală şi personală, izvorul şi creatorul a tot ce există; credinţa în mai multe divinităţi - fiinţe superioare - «politeismul». 

Există apoi «religiile necreştine» asiatice, a căror mari profeţi au dat naştere la: budism, confucianism, şintoism etc., tot atâtea drumuri spre divinitate, după civilizaţiile care le-a inspirat. 

Încetul, s’a ajuns la credinţa într’un singur Dumnezeu - monoteismul - reprezentat prin iudaism, creştinism şi islamism. 

Singur creştinismul pretinde să fie o valoare absolută, depăşind toate celelalte, fiindcă cuprinde mesajul întrupării lui Dumnezeu prin Isus Hristos ce completează desăvârşit Descoperirea făcută prin Vechiul Testament, poporului evreiesc. 

În rezumat, pentru mulţi, în limbajul de astăzi, religia evocă: un anumit număr de credinţe, de practici, de obiceiuri, în care se amestecă uşor: Dumnezeu, Biserică, preoţi, semnul crucii, câteva formule de rugăciuni, rămăşiţe de catehism; o morală serioasă; botez, căsătorie la biserică, şi înmormântare religioasă, parastas... etc. 

Religia te face să iei poziţie: pentru sau contra. 

Unii cred că religia te ajută în viaţă fiind sprijin în loviturile grele. 

Şi apoi, religia, nu-i aşa, nu este oare, dintotdeauna, ceea ce deosebeşte pe om de animal? 

Alţii, dimpotrivă, gândesc că ar trebui să fie suprimată, deoarece nu serveşte la nimic fiindcă «religia este opiu pentru popor»!...

Fără îndoială, trebuie răspuns la aceste chestiuni şi la altele ce privesc schimbările de astăzi din lume şi din biserică, care pot să producă mirare.

Trebuie însă ştiut că nu se poate trăi numai din amintiri. 

Lumea evoluează, timpurile se schimbă şi cu ele şi mentalităţile şi sensibilităţile. 

Nu trebuie uitate toate aceste drumuri de-a lungul istoriei care sunt «religiile» în lume, care astăzi nu pot masca pe Isus Hristos, viu şi astăzi în sufletele oamenilor şi’n Istorie.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.