Preoţie

Taina prin care un om, chemat de Dumnezeu, are calitate să intervină ca mijlocitor în numele oamenilor, pe lângă El, în cele sfinte, de folos mântuirii, lucrând pentru venirea împărăţiei lui Dumnezeu.

Sfinţit, preotul primeşte puterea de la Hristos în vederea «zidirii Trupului său» care este Biserica «Poporul lui Dumnezeu», prin celebrarea cultului divin, îndeosebi, sacrificiul euharistic prin actualizarea, la liturghie, a jertfei de pe Cruce (Hristos mort şi înviat), în mod tainic (misterul pascal), prin administrarea Tainelor, şi propovăduirea Evangheliei - a Cuvântului lui Dumnezeu. 

Luat dintre oameni, pentru oameni, preotul este un servitor al Comunităţii creştine, a tuturor oamenilor, pe urmele lui Hristos, dând mărturie Domnului, prin toată viaţa lui, uneori chiar până la martiriu... în timp de prigoană.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.