Predestinare

Hotărâre veşnică a voinţei divine privitor la scopul ultim suprafiresc al omului înzestrat cu suflet nemuritor.

Dumnezeu este liber, stăpân şi plin de înţelepciune şi bunătate de aceea voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi. 

În acest înţeles se poate vorbi de o predestinare a omului la fericirea veşnică, dar asta în măsura în care omul vrea şi speră această stare ca fiinţă responsabilă. 

Deci nu există o predestinare la păcat şi la osândire fiindcă omul, liber, se hotărăşte în alegerea făcută pentru a-şi împlini destinul, fiind liber să răspundă chemării la fericire sau să refuze.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.