Paşti

Din greceşte "paskha", care vine din evreieşte "pesah", ce înseamnă "trecere".

Sărbătoarea anuală a primelor paşti evreieşti pentru a comemora scăparea primilor născuţi din Israel la ieşirea din robia egipteană. (Cartea Facerii, 12, 12-14, 24-27).

Era celebrată a 14-a zi din întâia lună (nisan, ce corespunde la martie-aprilie) prin tăierea unui miel ca sacrificiu în templu şi printr’o masă familială rituală cu azimă şi ierburi.

Paştile comemorează constituirea Alianţei lui Dumnezeu cu poporul evreiesc la ieşirea din sclavia Egiptului.

Mielul pascal prefigurează pe Isus Hristos (1 Cor., 5,7, Gal., 5,9).

Isus a celebrat Paştile după obiceiul Vechiului Testament, şi cu această ocazie, în Joia Mare, pentru creştini, a instituit Noua Alianţă pecetluită cu moartea şi învierea Lui.

În Joia Mare, la masă, luând pâine şi vin, cu apostolii, Isus le-a binecuvântat şi sfinţit, transformându-le în Trupul şi Sângele său, anticipând moartea şi învierea sa.

Creştinii sărbătoresc Paştile comemorând moartea şi învierea Domnului.

Hristos a înviat, cu adevărat; El a apărut, a treia zi după punerea în mormânt, lui Petru etc. şi altora care au spus: «am văzut pe Domnul», şi mărturia lor, cu toată opreliştea... a străbătut veacurile până la noi...

Hristos este viu şi astăzi, Dumnezeu făcându-l Stăpânul Universului.

Iată inima credinţei creştine.

Se’nţelege că unii nu împărtăşesc această credinţă sau şovăiesc... E frumos, nu-i vorbă. Însă, să fie adevărat?...

Chestiunile puse de oamenii de astăzi nu pot fi ocolite.

Ce fel de trup are Isus după înviere, cum a străbătut spaţiul..? om invizibil? etc.

Martorii spun însă că Isus este viu, că trupul lui n’are nimic de a face cu materia, fără să ştie cum; «trup spiritual» după Sf. Pavel - fiind totuşi convinşi de identitatea Lui.

Pavel, apostolul, încă l-a văzut, şi el, după atâţia alţii, şi credinţa lui, toată viaţa lui, e legată de această întâlnire.

Cu Isus înviat şi viu printre noi, totul poate reîncepe, fiindcă El ne face să trăim.

Pe drum e alături de noi, nevăzut, dar atent: «Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor».

Fiecare împărtăşanie mă uneşte cu El îmi dă din viaţa Lui; cel înviat mă înviază. În timp ce moartea încetul cu încetul îşi face loc în mine, viaţa veşnică, prin El, nevăzut, mă învăluieşte. «Dacă Isus Hristos n’a înviat, spune Sf. Pavel, toată credinţa noastră este deşartă» (1 Cor. 15,14).

Asta e adevărat.

Dacă Isus Hristos trăieşte, totul primeşte un sens, totul are un rost.

Acolo este izvorul, originea acestei bucurii a Paştilor care ne transfigurează.

A sărbători Paştile, înseamnă să trăieşti transformarea lumii prin Isus Hristos şi să reînnoeşti în tine viaţa.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.