Mântuire

Scăpare de un pericol, protecţie de rău, eliberare, răscumpărare, vindecare, biruinţă asupra morţii, viaţă.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Plecând de la această experienţă, ne dăm seama de opera de mântuire a lui Hristos Mântuitorul. 

Toate religiile au ideea că Dumnezeu mântuieşte pe credincioşi. 

În Vechiul Testament, promisiunea mântuirii e şi mai vădită prin profeţi. 

Hristos aduce mântuirea de la moartea păcatului pentru acei care cred: «Crezi în Domnul Isus, şi vei fi mântuit» (Faptele Ap., 16,30) 

Dumnezeu vrea mântuirea tuturor oamenilor şi prin Hristos a «început mântuirea veşnică» (Evrei, 5,9). 

Prin botez, omul intră în misterul răscumpărării, întărit de Spiritul Sfânt, nutrit de Cuvântul lui Dumnezeu, crescând în credinţă şi în facerile de bine, prin care-şi împlineşte mântuirea: «...lucraţi acum la mântuirea voastră cu frică şi tremur» (Filipeni, 2,12). 

Mântuirea se oferă în fiecare clipă a vieţii: «La timpul prielnic te-am ascultat, iar de ziua mântuirii ţi-am venit în ajutor. Iată, acum este timpul prielnic. Iată, acum este ziua mântuirii» (2 Cor., 6,2). 

Mântuirea veşnică o sperăm la sfârşitul vremurilor şi până atunci se cere un efort de fiecare zi, de desăvârşire, pentru a putea întâlni în «Ziua Domnului» pe Hristos care: «Şi, după cum oamenilor le este hotărât să nu moară decât o dată, iar după aceea vine judecata, tot aşa şi Hristos, odată s’a jertfit, ca să ia asupra sa păcatele multora, iar a doua oară se va arăta în afară de păcat acelora care îl aşteaptă pentru mântuire » (Evrei, 9,27-28).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.