Tradiţie

Transmitere de rituri, rugăciuni, învăţături, fie oral fie în scris, care exprimă felul de a trăi al oamenilor într’un anumit timp.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

În creştinism înseamnă transmiterea adevărului descoperit mai întâi pe cale orală (Isus Hristos şi apostoli, îndeosebi), continuată apoi şi dezvoltată în şi prin Biserică. în prima generaţie creştină, această Tradiţie a fost depusă în Scriptură, în mare măsură, dar, chiar după accea, ea a continuat să fie predicată sub autoritatea Bisericii, devenind un izvor de cunoaştere a Revelaţiei deşi Scriptura rămâne singurul izvor de bază a conţinutului credinţei. 

Dezvoltarea «depozitului credinţei» în cursul timpului, în istoria Bisericii, înseamnă numai lămurirea lui datorită şi unei Tradiţii vii inspirată de lucrarea Spiritului Sfânt. 

Activ în Biserică în toată vremea, acelaşi Spirit care a inspirat Scripturile, continuă să asiste pe acei care au misiunea să vegheze şi să garanteze adevărătatea credinţei. 

«Ia ca îndreptar de învăţături sănătoase ceea ce ai auzit de la mine, cu credinţă şi dragoste în Hristos Isus. Păstrează bunul preoţios încredinţat cu ajutorul Spiritului Sfânt care locuieşte în noi» (2 Timotei, 1,14).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.