Parohii din România (în ordine alfabetică):

A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | L | M | N | O | P | R | S | Ş - Ș (SH) | T | Ţ - Ț (TZ) | U | V | Z

Parohia Greco-Catolică din Coşteiu, Timiş

  • Hram: Sfântul Gheorghe
  • Aici funcţionează şi Parohia Coşteiu - Sâlha.
  • Sfânta Liturghie: duminică: 11.00 / luni-sâmbătă: 19.00, excepţie prima sâmbătă din lună: 9.00

Biserica ”Sfântul Gheorghe”:

Biserica greco-catolică din Coşteiu, Timiş

Program liturgic:

  • Duminică:
    • 11.00 - Sfânta Liturghie
  • Luni-sâmbătă:
    • 19.00 - Sfânta Liturghie
  • În prima sâmbătă din lună:
    • 9.00 - Sfânta Liturghie

Program pastoral:

  • -

Albume foto:

  • -

Materiale video:

  • -

Diverse:

  • În anul 1924, aşezările Coşteiu Mare (Nagykastély), Coşteiu Mic (Kiskastély) şi Sâlha (Szilha) s-au unit formând localitatea Coşteiu.
  • Sursa: Wikipedia

Scurt istoric:

  • ”Istoria Parohiei Române Unite Coşteiu” scrisă de pr. Cornel Basu
  • S-a încercat păstrarea grafiei originale. Parantezele conţin cuvinte sau fragmente ilizibile.
  • Unirea în parohia de azi Coşteiu s’a înfiinţat în anul 1847. Autorul moral principal al trecerii la Sf. Unire a fost preotul Ilie Paulescu, un bărbat bine ridicat preste cultura abea în faşă a preoţimei ortodose absolut majoritară în Banat. A fost preot gr. oriental în Silha. Trebuie să fi fost şi un suflet mai elevat căci n’a putut suferi asuprirea şi jupuirea credincioşilor din partea celorlalţi preoţi. Nu s’a simţit la locul său în spiritul grecotismului şi a slavonismului formalist şi materialist. Spiritul seu idealist înaripat de un temperament de agilitate şi-a găsit terenul prielnic în Sf. Unire. Bărbat cu caracter resolut şi suflet espansiv şi-a început opera de convertire la Sf. Unire deodată pentru întreg jurul Silha, Coşteiu, Parul, Jabar, Ezeris, Valea Lungă. În comuna Jabar şi Ezeris acţiunea a eşuat în Parul şi Valea Lungă a întârziat câţiva ani iar în Salha şi Coşteiu s’a realisat o unire vânjoasă, care şi după încercări grele şi neajunsuri multe sta cu tărie.
  • În Coşteiu la anul 1847 preoţii bisericii greco-orientale au fost Traila Martinovici şi Dimitrie Petroviciu. Primul, fără multă carte, de multă răutate stăpânit, rob patimii beţiei, lacomos, certăreş, tip de preot rău, în mod fatal ortodoxiei a pregătit terenul sfintei Uniri. Preotul Dimitrie Petriviciu asemenea cu puţină carte, însă o fiinţă blândă, fără patimă, moderat în toate, îndeosebi cruţător şi sporind mereu în cinste şi agoniseală, nu era pe placul lui popa Traila. Alături de acest preot, Traila Martinovici se simţea stângenit în jupuirea credincioşilor, ordinată de lăcomie şi setea beţiei. Căci deja la insinuarea casului de moarte casenii erau avertisaţi, că de nu vor pune banii pe masă, mortul nu va fi înmormântat. Bani pe aceea vreme puţini şi se cerea mulţi de preotul Traila. Puţini credincioşi se găseau în situaţia să plătească cu bani gata. Partea cea mare punea la mâna preotului câte o obligaţie, pentru achitarea caria lucrau preotului veri întregi rămânând tot neachitaţi. Se plângeau credincioşii preotului Petriviciu, dar acesta însuş asuprit de popa Traila nu le putea ajuta, căci acesta sta bine la vlădicia din Arad.
  • Aceasta era situaţia în Coşteiu, când preotul Ilie Paulescu din Silha, a apărut în Costeiu cu idea unirei plănuită de mult în sufletul său. Nu s’a adresat cătră sărăcimea asuprită, căci aceea nu cutesa nici să mâcnească. Asuprirea celor săraci a stârnit compătimire şi nemulţumire şi în şirul oamenilor fruntaşi. După câteva conveniri anume căutate popa Ilie, a infiltrat idea unirei fruntaşilor Ioan Balaci, Costa Carbunariu, Manoila Carbunariu, Florea Tundrea (Dinda), Ion Voichescu, Marcea (Martin) Tarziu, Achim Grecu, Vichente Stoicanescu (Gemea) şi altor câţva. După consfătuirea de câteva zile aceşti fruntaşi s’au decis pentru Unire şi au rugat pe preotul Ilie să vină în comună să vorbească poporului ca să câştige ideii aderenţi mai mulţi. 
  • Gândul preotului Ilie incurând a fost descoperit şi s’a pornit adevărata goană asupra vieţii lui din partea ortodocşilor puşi la cale de preoţii din întreg jurul. Mai sus înşiraţii fruntaşi declaraţi pe faţă pentru Unire, au luat sub scutul lor pe preotul Ilie, care pe lângă toată primejdia ce-l pândea a venit în Stavila Coşteiului Mic în un vas desfundat aşasat ca şi când cărăuşul ar duce apă acasă. Eşit din vas, fruntaşii Coşteiului au format cerc de gardă în jurul lui, iar el a vorbit nemulţumiţilor. Ziua acestei întâmplări, ziua naşterii Unirei în Coşteiu nu se poate fixa din lipsa de documente. În acea zi au trecut la Sf. Unire 30 familii în mare parte fruntaşe. 
  • Preotul Traila la sfatul preoţilor gr. orientali din Lugoj plănuise cu ajutorul unor mâni fărădelege să sugrume în aceeaşi zi, adecă în faşă Sf. Unire, plănui-se uciderea autorului moral al ei, a lui Ilie Paulescu. În toate colţurile de stradă pândeau chipuri criminale întundrate ascunzând arme în cingătoare, menite să stingă viaţa înfăptuitorului Unirei în Coşteiu. În amurgul acelei zile a trecut dealungul drumului mare spre Silha un car de fân, care a intrat în curtea preotului Ilie. Carul a fost de departe gândit de Costa Carbunariu, Manoila Carbunariu, Ion Voichescu şi Achim Grecu. A fost carul salvării vieţii preotului Ilie. Mai sus numiţii patru fruntaşi Coşteieni în aceea noapte au străjuit casa preotului. Aceste sunt evenimentele înfiinţării Sf. Uniri în Coşteiu.
  • Noua comunitate bisericească, unită încurând, a primit în Stavila – numită cu acest nume pentru stavila pusă în gura canalului Bega, care varsă apa Timişului oraşului Timişoara, cetăţuie stăpânită de demult de Turci – o căsuţă de nuiele, lipită şi văruită, cu o înfăţişare plăcută, în care s’a improvisat un altar modest. Această căsuţă primită de la Erarie a servit de capelă şi până la anul 1857 şi de şcoala Coşteiului (şi până la 1857 şi Silhei). 
  • La 1870 s’a zidit în Coşteiu biserica de azi de către fondul religiunei catolice. A fost o necesitate de neînvins zidirea unei biserici încăpătoare, căci unirea sporise. 
  • La anul 1857 încurajaţi de mulţumirea uniţilor în sânul bisericii unite şi mereu descurajaţi de nerânduielile şi asupririle ortodoxe, o altă bună parte de fruntaşi urmaţi şi de sărăcime, în total 88 de familii – după cum reiasă din conscripţia dela 1847 – 1863 – au trecut la Unire în frunte cu preotul Dimitrie Petroviciu, care a adus cu sine şi sesiunea parohială ce o ţinuse ca preot gr.-oriental. Pentru această sesiune biserica orientală a intentat proces uniţilor şi au şi câştigat-o, căci procesul a reclamat cheltuieli, cari uniţii nu aveau din ce a le suporta. 
  • Parohia Coşteiului acum era condusă de noul convers preot Dimitrie Petroviciu trecând preotul Ilie Paulescu esclusiv la conducerea credincioşilor din Silha dar îndrumător tuturor parohiilor din jur a rămas până la moarte. Conscripţia poporului şi matriculele au fost conduse şi pe mai departe de acest priceput preot şi în comun cu parohia Silha. Sub conducerea blândă a preotului Dimitrie Petroviciu numărul credincioşilor mereu a crescut, rămânând greco-orientali în minoritate şi împăcaţi cu înfrângerea. 
  • La anul 1863 a intervenit moartea preotului Dim. Petroviciu, care simţindu-şi binişor înainte sfârşitul şi-a adus de cooperator pe fiul său Vasile Petroviciu, preot în Valealungă. Cum acesta era om cu puţină carte şi nu s’a găsit pe apt de a i se încredinţa conducerea parohiei, a revenit la conducere iarăşi Ilie Paulescu parohul Silhei cu atât mai vârtos că numărul sporit al credincioşilor reclama o biserică, iar pentru zidirea unei biserici se cerea om priceput, umblat în feţele domnilor şi energic. 
  • Zidindu-se biserica la anul 1870, mulţumirea uniţilor a fost deplină scurgându-se lin viaţa creştinească. Preotul Vasile Petroviciu, blând din fire asemenea părintelui său Dimitrie s’a făcut plăcut poporului, coborându-se la popor şi luând parte în durerile şi vaseliile lui. 
  • La anul 1876 decedând preotul Ilie Paulescu, locul de conducător l-a luat preotul Dimitrie Grecu ca om cu carte şi agil. Domiciliul i-a rămas pe maideparte Silha, care o administra întru toate îndeplinind în Coşteiu numai funcţia de catechet. Administrarea în cele preoţeşti o îndeplinea cooperatorul Vasile Petroviciu.
  • Deşi pacea stăpânea parohia Coşteiului o cerinţă mare muncea pe conducători şi pe credincioşi mai simţitori. Zidirea unei şcoli era cerinţa de neamânat. La 1887 s’a şi zidit o şcoală din material solid, cu o sală încăpătoare după cerinţele legale şi o locuinţă potrivită pentru învăţător, pe intravilanul bisericii cumpărat pe spesele bisericii încă în anul 1868 – din agoniseala de 2700 florinţi a casei bisericii. Deşi bucuria nouei şcoli curând s’au desmeticit fruntaşii credincioşi Ioan Grecu rudenie a preotului Dimitrie Grecu şi Stamasie Sirbu, cari ţineau ca epitropi, la inimă propăşirea în cele materiale a bisericii, văzând goală goluţă casa bisericii. S’a întâmplat ca tocmai atunci să ajungă o avere la vânzare au sugerat preotului Dimitrie Grecu ideea de a cumpăra această avere la licitaţie publică oferind pentru un împrumut dela capitlu că garanta averile lor spre întăbulare până la achitarea împrumutului. Preotul Grecu a esoperat un împrumut de 2000 floreni şi în anul 1888 a cumpărat la licitaţie publică averea familiei Muntean de 10 jughere. Acest pământ, ani dearandul l’a lucrat în claca de credincioşi sub conducerea epitropilor Ion Grecu şi Stasie Sîrbu până ce s’a achitat împrumutul de 2000 de floreni. După achitarea împrumutului şi până azi acest pământ este un izvor abundent de venit pentru parohia Coşteiu. Multe s’au realizat din venitul acestui pământ.
  • 1903 - Diecesa Lugoşului. Şematism istoric publicat sub auspiciile P. S. S. DD. Dr. Demetriu Radu, Episcop gr.-cat. de Lugoş pentru Iubileul dela Sânta Unire de 200 ani, dela înfiinţarea aceleiaşi Diecese de 50 ani, paginile 221-222
  • Pe timpul când biserica unită avea sarcina împrumutului la Capitlu a venit la conducerea bisericii gr. – orientale preotul Adam Groza, un bărbat cu o voinţă de fier, cu carte multă şi o rafinerie grecească. Faţă de acest preot, biserica noastră a fost slab reprezentată în persoana preotului local Vasile Petroviciu, om bun dar simplu, asimilat aproape întru toate poporului. Acest preot ortodox a pornit o mişcare oarecare culturală între popor, care a atras şi credincioşi de ai noştri şi în curând a luat rolul de conducător şi îndrumător al comunei. A ştiut a’şi esploata rolul în favorul bisericei lui, oferindu-şi sătenilor sprijinul în toate nevoile şi încurcăturile băneşti. A esoperat împrumuturi tuturor lipsiţilor cu ceva avere dela băncile Făgetana şi Albina, între ei şi credincioşilor uniţi, acestora însă cu condiţia de a trece la biserica gr. Orientală. Aşa a provocat defecţionarea fiului lui Ioan Balaci a lui Stasie Balaci – uitând aceasta că părintele său a fost unul dintre înfăptuitorii unirei şi a multora. Acest preot ortodox ne-a săpat preste 30 familie în 11 ani până la venirea la conducerea parohiei Coşteiu a preotului Nicolau Fabian în urma decedării preotului Vasile Petroviciu întâmplată la 2 Maiu 1905.
  • Cu venirea la conducerea parohiei Coşteiu a preotului Nicolae Fabian se începe o noua eră pentru parohie, era înfăptuirilor. Prima binefacere a acestui preot a fost stabilirea defecţionărilor. Înzestrat de la fire cu un curaj, îndrăzneala, spirit întreprinzător şi cinism avantajos, în scurt timp a reuşit a-şi smulge credincioşii de sub falsa influenţă culturală a preotului neunit Adam Groza descoperindu-i adevărata culoare şi valoare, de altă parte convertindu-le împrumuturile la banca Poporul. Astfel a grupat pe credincioşii săi în jurul său reînviind vechiul cor bisericesc de pe vremea învăţătorului Biro’ din Ticvani. Cu firea-i veselă a înveselit şi animat parohia întreagă. Nu o dată a stat faţă în faţă cu preotul neunit Adam Groza apărând în cause comunale interesele bisericii sale cu multă energie şi succes meşter în dealtfel simbolul adversarului.
  • După această primă acţiune, s’a apucat de înfăptuiri de ordin material. Găsindu-se astfel în o casă parohială neîncăpătoare cumpărată de comuna bisericească prin anul 1902 – căci decedat preot Vasile Petroviciu îşi avea casă proprie – s’a gândit mereu la zidirea unei case parohiale potrivită poziţiei sociale a preotului, şi la un loc mai de seamă. Mai ales l-a preocupat gândul reparării, transformării şi înfrumuseţării bisericii. S’a pus deci pe lucru. A pus la cale lucrarea pământului bisericii iarăşi în claca de către credincioşi, preţul recoltelor l-a pus la păstrare strictă până ce la anul 1908 a adunat numărarul necesar transformării bisericii dela grinzi de lemn în boltitură de scândură, iconostasului de sculptură şi pictării întregei biserici precum şi acoperişuri de tinichea. Pictura a fost făcută de pictorul Matei din Bocşa Montană iar sculptura iconostasului de maiesterul Cotarla din Oraviţa. După ce a isprăvit cu repararea şi împodobirea bisericei a continuat a face economisiri în vederea zidirei unei case parohiale. La mâna dreaptă avea deapururi câţiva credincioşi înflăcăraţi pe cari se putea rizima în toate cauzele de bine pentru biserică. Din partea unuia dintre aceştia îi vine vestea în anul 1911 că aşa numitul pământ Buchini în suprafaţă de 6 jughere – proprietatea unuia din Racovita situată la ½ km. de comuna Coşteiu spre Tipar este de vânzare, ba aproape vândută. Convoacă în grabă la consfătuire câţiva oameni de seamă, se ia hotărârea de a se cumpăra pământul şi seara în dric de iarnă prin un ger nemilos alunecă pe sănii până la Racovita însoţit de credinciosul Ioan Tarziu şi încheie târgul. Pământul s’a plătit cu un împrumut din fonduri de Cor. 4500 pe lângă numărarul găsit în casa bisericii. 
  • În anul 1912 a cumpărat intravilanul de 400 sl în strada principală în faţa primării. În anul acesta a trudit mult pentru esoperarea unui ajutor dela Fond. relig. în favorul zidirei casei parohiale.
  • Când toate au fost pregătite şi câştigate pentru casa parohială în luna februarie a anului 1913 trece la parohia Timişoarei lăsând de succesor pe tinerul preot Mihaiu Morariu în aceiaşi lună. Acest preot n’a avut fericirea se poată împlea golul ce a rămas în urma preotului Nicolau Fabian. Ca tiner crescut în abundenţă în casă pus la adăpost de toate grijile şi greutăţile vieţii, s’a dovedit de nemulţumit în slujba ce o ocupă şi plin de aspiraţii cari îl munceau. Şi-a făcut datoria de preot cu ce inimă? Nimeni nu este în măsură a o pune pe hârtie, numai D-zeu o ştie. De el se leagă prinderea de 80 cm în lugimea intravilanului parohial săpat într’o noapte fără să fi observat. La începerea zidirei casei parohiale făcându-se măsurările după planul casei se găseşte răpirea din intravilan. Procesul ce a urmat s-a terminat cu pierderea bisericii şi cu spese însemnate procesuale. Sub supravegherea lui s’a zidit casa parohială de azi, modernă şi încăpătoare. 
  • Preotul M. Morariu în anul 1914 a fost chiemat ca preot militar la armată, de unde întorcându-se în anul 1918 alterat în caracterul său preoţesc de uşurătatea vieţii militare a părăsit familia şi parohia căutându-şi mulţumirea aspiraţiunilor sale în alte funcţiuni. În timpul milităriei lui parohia a fost administrată dela Martie până în Septemvrie de preotul din Siloas Aurel Marila refugiat, apoi de preotul Petru Horlo, Petru Pintea şi Andrei Ionas. În absenţa unui preot local în 1918 s’au vândut pământul de 6 jughere din Buchini cu îngreunarea constantă epitropilor pentru a achita împrumutul de 4500 cor.
  • Renunţând preotul Mihaiu Morariu la parohie în luna Martie a anului 1919 primeşte parohia ca paroh George Muntean, numit deocamdată şi protopop al districtului Buziaş. De activitatea rodnică a acestui zelos preot se leagă înfiinţarea reuniunii femeilor pentru împodobirea bisericii cu 63 membrii. Meritele câştigate şi destoiniciile recunoscute după 5 ani de păstorire liniştită în această parohie l-au chiemat la conducerea parohiei unite din municipiul Timişoara cărei s’a ataşat demnitatea de vicariat mai apoi.
  • Succesor al parohului George Muntean este preotul Cornel Basiu din 5 Noembrie 1924 până azi. În acest răstimp de 10 ani aproape, timp de belşug şi în recolte şi în bani în anul 1925 biserica s’a îmbogăţit cu 3 rânduri de odăjdii preoţeşti din colecte, cu alte îmbrăcăminte bisericaşti, cu 6 prapori frumoşi unul pe cheltuiala corului şi pe a casei bisericeşti, doi mai cu seamă din contribuţii benevole ale credincioşilor. În anul 1924 s’a legat în fier biserica deteriorate şi s’a reparat şi zugrăvit casa parohială cu suma de lei 47.000. 
  • La 1929 s’a înfiinţat fanfara sub conducerea şi în legătură cu societatea corală, care în parte a contribuit la preţul instrumentelor întregind colecta credincioşilor de circa lei 12.000. Tot la 1929 s’au comandat 3 clopote noue în valoare de lei 243.000 achitate până la 1 leu în decurs de un an din repartiţia încasată lei 135.000 restul din casa bisericii. La 12 Martie 1933 s’a inaugurat Agrul cu 197 membrii.
  • Pe cât de înveselitoare sunt aceste înregistrări, activitatea nu îngădue (…..) manifestaţiei îngrijorătoare a sufletului credincioşilor din Coşteiu, ce trădează o absenţă de adâncă evlavie şi de sinceritate în suflet în legătură cu toate înfăptuirile înregistrate mai sus. Biserica se îmbogăţeşte în toate, se împodobeşte cu de toate, numai cu suflete nu, căci avortul seceră vieţi nevinovate, scade populaţia şi murdăreşte, scârbeşte, ucide suflete creştineşti, ale părinţilor. De zeci de ani populaţia scade şi prin emigrări, prin decese îndeosebi însă prin lipsă de naşteri. Bilanţul sufletelor anual se încheie cu deficit de 10 – 16 suflete.
  • Pe scurt aceasta este istoria parohiei Coşteiu întocmită fără spiritul şi ochiul ager al istoricului. Acte cari se fi vărsat lumina asupra începutului Unirei nu se găsesc în archiviul parohial, doar cele mai vechi di anul 1863. Datele s’au cules din (….) tradiţia rămasă de la înfăptuitorii unirei, fiilor încă în viaţă care însăşi au trăit unii apropiaţi începutului. Parte următoare începutului se bazează pe coscripţii, matricule şi cunoştinţe (…..).
  • Coşteiu la 15 Februarie 1934
  • Cornel Basu
  • preot
  • Sursa: Parohia Greco-Catolică Coşteiu 

Ştiri şi evenimente:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Aţi găsit o greşeală pe acest site? Vă rugăm să ne anunţaţi şi corectăm. Vă mulţumim.