Viaţă

Vieţuitorul se mişcă prin sine, orânduindu-şi elementele din care se compune spre scopul urmărit.

În înţeles biblic, viaţa apare ca un dar minunat de la Dumnezeu care cheamă la viaţa veşnică înfăptuită prin cea mai înaltă formă de viaţă: viaţa spirituală.

Dumnezeu este izvorul vieţii, Viaţa însăşi, El fiind «Dumnezeul cel viu».

Viaţa apare ca o realitate de mare preţ, sacră, durabilă, dincolo de moarte prin Isus Hristos în care se împlinesc toate promisiunile vieţii de veci pe care o trăim încă de acum sub forma unei morţi cu Hristos: «Nu ştiţi că toţi, câţi am fost botezaţi în Hristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? Prin botez dar, am fost înmormântaţi cu El, într’o moarte, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi prin măreţia Tatălui, tot aşa să trăim şi noi într’o viaţă nouă» (Rom., 6,3-4).

Viaţa creştinului e cumva «ascunsă cu Hristos în Dumnezeu» (Col., 3,4) şi fiindcă «nu mai sunt eu care trăiesc, ci e Hristos care trăieşte în mine» (Gal., 2,20), creştinul participă, în Spirit, la viaţa Celui înviat, Isus Hristos, care trebuie să crească în el, fiind din ce în ce mai vie, să ajungă până la gloria vieţii veşnice: «Acum însă, eliberaţi de păcat, dar supuşi lui Dumnezeu, daţi rod spre sfinţire, iar sfârşitul este viaţa de veci» (Rom., 6,22), «Tată, eu vreau ca unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă măreţia Mea, ce Tu mi-ai dat-o, pentru că Tu m’ai iubit mai înainte de întemeierea lumii» (Ioan, 17,24).

Încă de pe pământ, cu cât creştinul ia parte la moartea lui Hristos, şi-i poartă suferinţele, cu atât participă la viaţa lui: «Mereu purtăm în trupul nostru chinul de moarte al lui Isus, ca şi viaţa lui Isus să apară în trupul nostru» (2 Cor., 4,10).

Deşi trupul e muritor, moartea nu-i eşecul vieţii, dimpotrivă: «Când fiinţa aceasta pieritoare va fi îmbrăcat nepieirea şi această fiinţă muritoare va fi îmbrăcat nemurirea, atunci se va împlini cuvântul scris: «Moartea a fost cufundată în biruinţă»... «Unde este biruinţa ta, moarte»? «Dar mulţumită să-i fie dat lui Dumnezeu, care ne-a dat biruinţa prin Isus Hristos, Domnul nostru» (1 Cor., 15,54, 55, 57).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.