Taină - Sacrament

Lucru sfânt - realitate sacră, tainică - ce priveşte mântuirea.


<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei


Atunci când Biserica, în numele lui Dumnezeu, propune mântuirea obţinută, prin moartea şi învierea lui Hristos, unui om în situaţii decisive a propriei sale mântuiri, atunci ea realizează un lucru sfânt, un sacrament care prin sine produce harul mântuirii. 

Taina ori sacramentul se săvârşeşte solemn prin anumite forme, vorbe, gesturi, impuneri de mâini, materie (apă, ungere cu untdelemn - ulei, pâine, vin). 

Tainele reprezintă harul (graţia) obţinut de Hristos, dăruit omului prin Biserică în diferite împrejurări din viaţa lui prin care el îşi înfăptuieşte propria mântuire. 

Prin misterul fiinţei sale divino-umane, prin crucea şi învierea Sa, şi prin voinţa lui exprimată, Isus Hristos a fondat Biserica care-l reprezintă în opera lui de mântuire până la sfârşitul timpului. 

Ori sacramentele (tainele) sunt înfăptuiri desăvârşite, absolute, a acestei prezenţe victorioase a harului în favoarea unui om în situaţii hotărâtoare, a vieţii sale. 

Se poate defini deci sacramentul ca: semn eficace al harului produs prin sine însuşi dacă se celebrează în condiţiile fixate de Biserică dar instituit de Hristos. 

Sunt şapte taine: botezul prin care un om este introdus în Biserică; mirul care întăreşte pe om în misiunea ce o are în lume în calitate de creştin prin ajutorul Spiritului Sfânt; pocăinţa, prin cuvântul de iertare adresat de Biserică, păcătosul botezat şi pocăit este din nou împăcat cu Dumnezeu; euharistia: celebrarea Cinei Mântuitorului când se reînnoieşte sacrificiul răscumpărător în ofranda liturgică prin care se săvârşeşte şi unitatea Bisericii în iubire şi se anticipă Banchetul veşniciei. 

Atunci când cineva e bolnav greu şi se presimte sfârşitul, Biserica îl asistă, prin rugăciuni şi ungerea cu untdelemn (ulei) sfinţit (maslu); apoi transmiterea puterii şi a darurilor (carismelor) celui chemat să slujească pe Hristos, o face prin preoţie; şi în sfârşit, în căsătorie sfinţirea iubirii conjugale e asociată misterului prin care Hristos s’a unit cu Biserica sa. 

Tainele conţin şi comunică harul mântuirii obţinut prin moartea şi învierea lui Hristos de care Biserica e responsabilă din voinţa Mântuitorului.


<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei


Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.

Comentarii