Crede (a crede)

A crede sau a avea credinţă, în general, înseamnă: a primi în mod liber declaraţia altuia prin încrederea ce i se acordă. 

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

De aici expresia: «persoană de încredere» care prezintă destulă garanţie pentru a crede ceea ce spune.

Credinţa creştină este un dar de la Dumnezeu, o virtute supranaturală, prin care omul primeşte ceea ce El a descoperit, socotind adevărate toate câte El a spus, fiindcă nu înşală şi nu se poate înşela. 

Credinţa creştinului nu se sprijină pe minte ci pe autoritatea lui Dumnezeu care vorbeşte prin Fiul său, Isus Hristos - Cuvântul viu. 

Credinţa nu este o descoperire sau o invenţie a inteligenţei noastre, de aceea este un dar, dăruit gratuit de Dumnezeu pentru ca orice om să ajungă la cunoaşterea lui şi astfel să se mântuiască. 

«Domnul voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască» (1 Timotei, 2,4). 

Pentru a obţine acest dar, ajunge să cauţi adevărul, în mod sincer şi loial şi atunci mintea se luminează, căutând pe Dumnezeu care se face cunoscut. 

Omul e liber să primească darul divin sau să-l refuze, însă «Cel ce trăieşte din adevăr, ajunge la lumină» (Ioan, 3,21). 

Adevărurile de crezut se găsesc în Biblie - Cuvântul lui Dumnezeu - pe care Biserica le transmite şi le explică: Sfintele Scripturi sunt un izvor al credinţei. 

Alături e Tradiţia ce cuprinde învăţăturile definite în Concilii şi credinţa unanimă a credincioşilor transmise împreună de Biserică de-a lungul veacurilor. 

Adevărurile de credinţă sunt drumul spre Dumnezeu, dându-ne o vedere de ansamblu asupra vieţii noastre în mers spre Cel care este viaţa noastră. 

Mintea singură nu se poate ridica la aceste înălţimi deşi adevărurile de ştiinţă la care ajunge raţiunea pot ajuta pe om să afle că Dumnezeu există: Credinţa şi raţiunea vin de la Dumnezeu, cu toate că punctele lor de vedere sunt diferite: credinţa vine de sus, ca un dar primit de la Dumnezeu, pe când ştiinţa se ridică de la pământ pe măsură ce inteligenţa se apleacă asupra lucrurilor şi a evenimentelor. 

Adevărurile de credinţă se cuprind în «Simbolul Credinţei» sau în «Credeu» sau «Crez», întocmit la Conciliile de la Niceea (325) şi de la Constantinopol (381).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.