Uniunea sau legătura legitimă a omului cu femeia pentru a forma o comunitate, pentru a trăi împreună o viaţă trupească şi sufletească îndelungată, chiar până la moarte, fiindcă, după Evanghelie, căsătoria nu se poate desface (indisolubilă) deoarece e Dumnezeu care face legătura între om şi femeie: «De la începutul creaţiunii Dumnezeu i-a făcut bărbat şi femeie. Pentru aceea va lăsa omul tatăl său şi mama sa şi se va alipi de femeia sa, iar amândoi vor deveni un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă» (Mc, 10,6-10).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Căsătoria este o taină (sacrament), după învăţătura Bisericii, când legătura între om şi femeie se face cu învoire reciprocă fără constrângere şi din iubire, îndeplinind condiţiile validităţii - fiindcă atunci se face după chipul legăturii dintre Hristos şi Biserică şi în acest caz se face după voinţa lui Dumnezeu care varsă harul său sfinţitor peste cei căsătoriţi.
Sunt însuşi soţii care-şi dau taina căsătoriei, exprimându-şi în faţa preotului şi a naşilor, voinţa de a se căsători, dacă nu este vreo piedică.
Legătură conjugală făcută din dragoste şi cu gândul de a procrea - de a avea copii - nu poate fi desfăcută decât prin moarte.
Legătura conjugală cuprinde obligaţia soţilor de a fi fideli, unul altuia, să ducă împreună o viaţă comună, ajutându-se unul pe altul, în cele trupeşti şi în cele spirituale.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu