Spiritul (lui Dumnezeu) înseamnă mai întâi, suflu, suflu de viaţă şi în Vechiul Testament apare ca o putere ce însufleţeşte profeţii şi-i face să vorbească în numele lui Dumnezeu însuşi, şi care înfăptuieşte prin oameni operele lui Dumnezeu.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
După Cartea Facerii (1,2) Spiritul acoperă haosul din care a scos lumea, fiind ca şi Cuvântul la originea tuturor lucrurilor.
În Noul Testament, Spiritul Sfânt e arătat ca autorul naşterii neprihănite a lui Isus; Ioan Botezătorul anunţă că Isus Hristos va boteza «în Spirit şi foc» (Mt., 3,11).
Spiritul Sfânt coboară asupra lui Hristos la botezul său, când s’a auzit vocea Tatălui (Mt., 3,16) şi rămâne cu Hristos pentru a alunga pe diavol, spiritul răului.
Hristos promite discipolilor săi Spiritul care-i va inspira când vor trebui să dea mărturie în faţa oamenilor (Mt., 10,20), spunând că păcatul împotriva Spiritului nu se va ierta niciodată.
Învăţătura despre rolul Spiritului Sfânt în viaţa creştină o găsim, mai ales, la Sf. Ioan şi Sf. Pavel prin care ştim că prin darul Spiritului Sfânt, omul devine «fiu adoptiv al lui Dumnezeu» (Rom., 8,14-17), născând la viaţă nouă, «de sus», prin apă şi prin Spirit (Ioan, 3,8).
Darul Spiritului Sfânt coboară peste apostoli la Rusalii şi rămâne în Biserică pentru a purta mărturia învierii lui Hristos.
Coborârea Spiritului Sfânt la Rusalii, prin darurile sale extraordinare (vorbirea în limbi, minuni etc.) a trezit curaj la primii creştini, care au mărturisit pe Hristos până la martiriu şi de atunci, până astăzi, aceeaşi mărturie poartă pecetea acţiunii Spiritului Sfânt.
După Scriptură, acţiunea Spiritului Sfânt e vădită prin simboluri: porumbel (la botezul lui Isus), simbolul creaţiei noului popor al lui Dumnezeu; furtună-vânt, ca simbol al forţei; ca limbi de foc, simbolizând entuziasmul mărturisitorilor credinţei.
Spiritul Sfânt, tot după Scriptură, menit să ne apară (paraclet) vine de la Tatăl, dar se distinge de El şi de Fiul (Ioan, 15, 16; 16, 15) fiind o Persoană din Sfânta Treime.
După învăţătura Bisericii, mărturisită în «Simbolul Credinţei», este «Spiritul Tatălui şi al Fiului» care «purcede de la Tatăl şi de la Fiul».
Orientalii mărturisesc pe Spiritul Sfânt care «purcede de la Tatăl» sau «purcede de la Tatăl prin Fiul».
Neînţelegerea pe această chestiune («filioque») s’ar putea potoli prin vechea formulă a Papei Denis (în scrisoarea trimisă lui Denis din Alexandria, sec. III), că Spiritul purcede de la Tatăl în Fiul şi urcă cu el spre Tatăl.
Oricare ar fi părerile teologilor, rămâne adevărat, că Spiritul Sfânt este plinătatea darului divin ce se revarsă în inima omului, mai ales dragostea şi forţa care transformă, reînnoieşte sufleteşte şi împinge trupul la mărita înviere şi lumea la transfigurare, în «timpurile de apoi».
Primit prin sfintele Taine, la botez şi la miruire, îndeosebi, Spiritul Sfânt, prin darurile sale (carisme) menţine viaţa creştină vie în cel care e dispus să asculte apelul Spiritului, făcându-l capabil să-şi dea o adevărata dimensiune trăirii proprii.
Sf. Pavel face experienţa lucrării Spiritului în el prin darurile sale ce sunt izvor de viaţă nouă pentru fiecare ins şi pentru Biserică: «Fiecăruia îi este dată vădirea Spiritului în folosul tuturor» (1 Cor 12,7) «Acestuia i-a fost dat de Spirit cuvântul înţelept, altuia, potrivit aceluiaşi Spirit, cuvântul ştiinţei, celuilalt credinţa, prin acelaşi Spirit; altuia darul vindecărilor, în acest unic Spirit; altuia apoi înfăptuirea minunilor, altuia profeţia, iar altuia deosebirea spiritelor; altuia felurite limbi, iar altuia tălmăcirea limbilor. Toate acestea însă le înfăptuieşte unul şi acelaşi Spirit, împărţind cum se cuvine fiecăruia, după voia lui» (1 Cor., 12,8-11).
Toată lucrarea Spiritului Sfânt are ca scop să ne pună în legătură vie cu Dumnezeu, să trăim prin har din viaţa Lui, chemându-l «Tată».
Având pe Spiritul Sfânt în noi, nimic în lume nu ne poate pierde, fiindcă prin El, Dumnezeu ni s’a dăruit şi atunci cine ne va putea sta împotrivă?
Prin Spiritul Sfânt ce lucrează în noi, - disponibili la chemarea lui -, Dumnezeu va recunoaşte în noi pe Fiul său Isus Hristos, prin care şi noi suntem «fii adoptivi».
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu