Un sclav devine liber prin răscumpărare.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
În înţelesul biblic, e vorba de opera de mântuire a lui Dumnezeu faţă de poporul său şi faţă de omenirea întreagă prin Crucea lui Hristos.
Dumnezeu a răscumpărat poporul său mai întâi când l-a scăpat din robia egipteană, ceea ce se comemora la Paşti.
Răscumpărarea adusă de Hristos constă în slobozirea (eliberarea) din robia păcatului prin sacrificiul de pe Cruce: «Acum aşadar nu mai este osândă pentru cei ce sunt în Hristos Isus, căci legea Spiritului de viaţă în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului şi a morţii» (Rom. 8,1-2); «El ne-a smuls de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului său prea-iubit, prin care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor» (Col., 1,13).
Răscumpărarea prin Cruce aduce împăcarea omului cu Dumnezeu care din iubire eliberează pe om, prin Fiul său, pentru a-l împăca cu el: «Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu El însuşi» prin sângele de pe Crucea sa prin care ne-a eliberat de sclavia păcatului şi a morţii (vezi a doua epistolă a Sf. Pavel către Corinteni).
Împăcarea cu Dumnezeu presupune şi împăcarea oamenilor între ei: «El este începutul, Întâiul Născut dintre morţi, ca între toţi el să fie fruntea, deoarece lui Dumnezeu i-a plăcut ca întreagă plinătatea să locuiască în el şi prin el şi pentru el să le reîmpace toate, fie pe pământ, fie în cer» (Col., 1,19-20).
Omul fiind incapabil să repare păcatul printr’un oarecare sacrificiu, Patima lui Hristos ne-a mântuit, ne-a eliberat, ne-a răscumpărat, din sclavia în care ne-a dus păcatul.
Hristos, prin Cruce, a devenit noul Şef al omenirii în locul lui Adam care prin păcat ne-a dus la pierzare: «Dacă păcatul unuia singur a stăpânit moartea, datorită acestuia singur, cu atât mai mult datorită lui Isus Hristos singur vor domni în viaţă acei care primesc din plin harul şi darul dreptăţii» (Rom., 5,17).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu