Acest cuvânt înseamnă «locul» sau mai degrabă procesul de curăţire sau purificare la care e supus omul după moarte, pentru a ajunge la fericirea veşnică.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Vederea lui Dumnezeu, faţă la faţă, presupune desăvârşire deplină, perfecţiune, pe care puţini o câştigă pe pământ, de aceea, oamenii care totuşi mor împăcaţi cu Dumnezeu prin iertarea păcatelor şi parerea de rău, dar n’au ajuns să ispăşească aici toate pedepsele pentru păcate, o vor face în «purgator» care poate fi numit cu alt cuvânt.
După moarte, omul îşi dă mai bine seama ce e Dumnezeu şi distanţa care-l separă de El, de aceea suferă şi-şi ispăşeşte vina de a nu fi făcut îndeajuns pentru a se apropia de El prin rezistenţa pe care i-a opus-o.
Pe pământ se face alegerea sau respingerea definitivă a lui Dumnezeu prin care se refuză fericirea veşnică - scopul pentru care omul a fost creat.
Dacă, în viaţă, omul n’a refuzat conştient pe Dumnezeu şi a încercat să-l găsească prin credinţă, şi prin iubirea faţă de El şi aproapele, rămâne, ca în cealaltă viaţă, să se desăvârşească deplin în «purgator», datorită, şi rugăciunilor noastre: «e bine şi de folos să te rogi pentru morţi» (2 Macabei, 12,42-45), şi faptelor noastre bune.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu