Mit

Povestire în care imaginaţia joacă un rol important, având tendinţa să explice forţele naturii sub formă de personaje, sau o idee ori o doctrină sub formă poetică sau fantezistă; imagine despre un viitor fictiv ce nu se poate realiza care exprimă sentimentele unei colectivităţi împingându-le la acţiune.

În istoria religiilor, mitul e în legătură cu o realitate metafizică sau religioasă pentru faptul că ea se situează dincolo de experienţa imediată, şi prin urmare trebuie să se recurgă la imagine, la «fantasme», pentru a fi reprezentată, ceea ce nu înseamnă că nu se poate cunoaşte adevărul autentic. 

Arătarea lui Dumnezeu în trup, prin Isus Hristos, face posibilă vorbirea despre El într’un limbaj omenesc, pământesc, şi nu e un mit.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.