Minune - miracol

Eveniment ce nu se explică prin legile naturii şi depăşeşte puterea noastră de înţelegere; face apel la intervenţia divină ce depăşeşte lumea, fiind «semn» minunat de mântuire.

Minunile arată, prin profeţi şi prin Isus Hristos, voinţa lui Dumnezeu de a mântui pe oameni acreditând valoarea divină a mesajului transmis de trimişii săi. 

Minunile întăresc credinţa şi duc la convertirea spre Dumnezeu. 

Minunea Învierii - cea mai mare - priveşte şi ce va fi în timpurile de pe urmă: minunea trupului mort şi înviat al lui Hristos este anticiparea văzută a destinului final al omului, chemat să împărtăşească viaţa dumnezeiască, arătând puterea lui Dumnezeu asupra universului şi a istoriei. 

Unii, în numele raţiunii, refuză să admită «minunea», şi totuşi minuni fizice, săvârşite în trupul omului, există şi astăzi, cum se’ntâmplă la Lourdes, unde sunt minuni pe care ştiinţa actuală nu le poate explica, şi care dovedesc marea milostivire a lui Dumnezeu, faţă de făptura sa.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.