Înzestrat cu inteligenţă şi voinţă, omul aspiră la libertate, şi la acest nivel el este o persoană ce tinde spre valori înalte chemat să le cucerească.
De aceea, spre deosebire de animal, comportamentul omului nu-i înscris cu totul, de la naştere în instinctele sale, ceea ce înseamnă că el e chemat, din firea lui, să tindă spre desăvârşire.
A spune că omul e chemat la îndeplinirea de sine, înseamnă că recunoaşte existenţa cuiva care-l cheamă, şi acesta este Creatorul său.
Omul e chemat la viaţă, ce înseamnă că el trebuie să facă ceva, să aleagă, să se angajeze, să trăiască pentru ceva. Este privilegiul omului de-aş face viaţa lui, dându-i un sens.
Omul trăieşte în societate, unde descoperă valorile la care aspiră şi unde le realizează prin încrederea acordată altora.
«A trăi, este să crezi» (Kierkegaard).
Dacă aş refuza să cred, aş putea oare să mă cunosc pe mine însumi, să descopăr universul, să înţeleg pe alţii?
Deja eu nu mi-am dat existenţa eu însumi şi nu sunt nici centrul universului: Este altul care mă face să trăiesc încât, fără încredere, sunt incapabil să mă realizez.
A crede înseamnă să aderi la altul, să comunici cu el, deci să-l iubeşti.
Vocaţia omului este de a ajunge la perfecţiune, deci la fericire, prin încrederea acordată Creatorului său, lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l cunoască şi să-l iubească.
Comentarii
Trimiteți un comentariu