Cântecul de laudă a Preacuratei

”Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s’a bucurat spiritul meu de Dumnezeu mântuitorul meu.

Că a căutat spre umilinţa servitoarei sale: 

că iată de acum mă vor ferici toate neamurile.

Că mi-a făcut mie mari lucruri Cel Puternic, şi sfânt e numele Lui; şi mila Lui în neam şi în neam, spre cei ce se tem de El. 

Făcut-a tărie cu braţul său: risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. 

Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune, şi a înălţat pe cei umiliţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâna goală.

Primit-a pe Israil robul său, că şi-a adus aminte de îndurare; precum a grăit către părinţii noştri: 

lui Avraam, şi sămânţiei lui, până în veac”. 

(Luca, 1,46-55)

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.