Vine din greceşte baptizo, ce vrea să spună scufundare în apă, şi înseamnă taina, sacramentul prin care se intră în viaţa creştină.
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Prin botez, omul se scunfundă, tainic, în moartea lui Hristos, curăţit de păcatul strămoşesc şi de celelalte săvârşite până atunci, şi trăind o viaţă nouă a învierii sale: «Toţi care aţi fost botezaţi în Hristos, l-aţi îmbrăcat pe Hristos» (Gal. 3,27).
Botezul e socotit ca o naştere nouă, ce vine de sus, a cărei simbol e apa curăţitoare: «... nimeni, dacă nu se naşte din apă şi din Spirit, nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu» (Ioan, 3,5).
Deschizând porţile unei vieţi noi prin împărtăşirea darului Spiritului Sfânt la botez, omul se face în acelaşi timp membru al Bisericii şi moştenitor al Împărăţiei lui Dumnezeu.
Fiind necesar pentru mântuire, botezul se poate suplini: fie prin botezul sângelui care este martiriul îndurat de un credincios nebotezat, sau prin botezul dorinţei, care pe lângă credinţă, presupune dorinţa de-a primi botezul când împrejurările vor permite, dat fiind că, independent de voinţa lui, e împiedicat să-l primească în momentul voit.
Astfel, prin botez, credinciosul, unit cu Hristos, mort şi înviat, «misterul pascal» -, devine un «om nou», o creatură spirituală nouă, după asemănarea lui Dumnezeu de la care l-a îndepărtat păcatul, demn moştenitor al vieţii de veci: «Fiind noi morţi prin păcatele noastre, Dumnezeu ne-a făcut vii cu Hristos prin a cărui har aţi fost mântuiţi, şi împreună ne-a înviat şi aşezat în ceruri în Hristos Isus» (Efeseni, 3,5-5).
<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei
Comentarii
Trimiteți un comentariu