Mineiul
6 august - Schimbarea la Faţă a Domnului Nostru Isus Hristos
Tropar
SCHIMBATU-TE-AI la faţă în Munte, Hristoase Dumnezeule, arătând Ucenicilor tăi gloria Ta, pe cât puteau cuprinde. Strălucească şi nouă păcătoşilor lumina Ta cea veşnică, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu. Dătătorule de lumină, mărire Ție.
Condac
ÎN munte Te-ai schimbat la faţă şi Ucenicii Tăi, pe cât au cuprins, au văzut gloria Ta, Hristoase Dumnezeule: că dacă Te vor vedea răstignit, să cunoască patima cea de bună voie, şi lumii să vestească, că Tu eşti cu adevărat raza Tatălui.
La intrat:
TABORUL şi Ermonul întru numele Tău se vor bucura. Mântuieşte-ne pe noi, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce în muntele Taborului la faţă Te-ai schimbat, pe noi care îţi cântăm Ție. Aliluia.
Apostol
Cât s’au mărit lucrurile tale, Doamne! Toate întru înţelepciune le-ai făcut. Binecuvântează, sufletul meu, pe Domnul: Doamne Dumnezeul meu, măritu-te-ai foarte.
La citirea epistolei catolice a sfântului Apostol Petru.
(II Petru I, 10-19)
FRAŢILOR! Nevoiţi-vă, ca să faceţi întărită chemarea şi alegerea voastră; că acestea făcând nu veţi cădea niciodată. Că aşa din destul vi-se va da vouă intrarea întru veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Isus Hristos. Pentru aceasta nu mă voi lenevi a vă aduce vouă aminte pururea de acestea, măcar că şi ştiţi şi sunteţi întăriţi întru adevărul acesta. Mi se pare însă a fi cu dreptate, că până când sunt în viaţă, să vă deştept pe voi cu aducerea aminte ştiind, că aproape este sfârşitul vieţii mele precum şi Domnul nostru Isus Hristos mi-a descoperit mie. Iar mă voi nevoi, ca voi pururea să aveţi, să faceţi după moartea mea pomenire de acestea. Că nu urmând unor basme meşteşugite v’am făcut cunoscut vouă puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos, ci înşine văzători fiind ai măririi aceluia. Că a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi mărire, glas ca acesta venind către dânsul de la mărirea cea mult puternică: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit. Şi acest glas noi l-am auzit pogorându-se din cer, fiind noi cu dânsul în muntele cel sfânt. Şi avem cuvântul mai tare profeţesc, la care bine faceţi luând aminte ca la o lampă, ce luminează în loc întunecos, până când va lumina ziua, şi va răsări luceafărul în inimile voastre.
Evanghelie
(Matei XVII, 1-9)
ÎN vremea aceea luat-a Isus pe Petru şi pe Iacob și pe Ioan fratele lui şi i-a suit pe dânşii într’un munte înalt deosebi. Şi şi-a schimbat faţa înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele: iar hainele Lui s’au făcut albe ca lumina. Şi iată s’au arătat lor Moise şi Ilie cu dânsul grăind. Iar Petru răspunzând a zis lui Isus: Doamne, bine ne este nouă a fi aici; de vrei, să facem aici trei colibe, Ție una, şi lui Moise una, şi una lui Ilie. Încă vorbind el, iată nor luminos i-a umbrit pe dânşii: şi iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care bine am voit; pe acesta să-l ascultaţi. Şi auzind învăţăceii au căzut cu faţa la pământ şi se înspăimântară. Şi apropiindu-se Isus s’a atins de dânşii şi a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Iar ei ridicându-şi ochii săi pe nimeni nu au văzut, fără numai pe Isus singur. Şi pogorându-se ei din munte, le-a poruncit lor Isus zicând: Nimănui să nu spuneţi vederea aceasta, până când Fiul omului se va scula din morţi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu