Voinţă

Facultate ce, normal, înclină pe om la bine dar şi la rău când i se prezintă sub aparenţele binelui.

Voinţa lui Dumnezeu - coincide cu scopul - planul său privitor la omenire - s-a manifestat în istorie (Vechiul şi Noul Testament). «Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi» (1 Tim., 2,4) scrie Sf. Pavel, rezumând profeţii şi mesajul lui Hristos. 

Când omul se roagă: «Fie voia Ta», el se supune voinţei lui Dumneuzeu şi se’ndreaptă cu încredere spre viitor, fiindcă ştie dinainte că e condus spre scopul pentru care a fost creat: «Dumnezeu este în voi înfăptuitorul, nu numai al vrerii, ci şi al îndeplinirii, după planul bunăvoinţei Sale» (Fp. 2,13).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.