Înviere

Spre deosebire de gândirea greacă, după care, numai sufletul despărţit de trup, se bucură de nemurire, concepţia biblică are în vedere persoana umană întreagă, trup şi suflet, destinat nemuririi.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Moartea trupească pune capăt vremelnic vieţii, însă, printr’un dar al lui Dumnezeu, la învierea de obşte, trupurile vor reveni la viaţă, unindu-se cu sufletele, de când Hristos, a revenit El-însuşi la viaţă, în calitate de «cel întâi născut dintre morţi». 

După Sf. Pavel, trupul înviat este «spiritualizat» după asemănarea trupului glorios al lui Hristos: «Cetatea noastră este în ceruri, de unde aşteptăm Mântuitorul, Domnul Isus Hristos, care va transforma corpul nostru umil, făcându-l asemănător corpului său măreţ, prin puterea cu care este în stare să-şi supună toate» (Filip., 3,21). 

Iar Sf. Ioan vorbeşte de opera dătătoare de viaţă a lui Hristos: «Adevărat, adevărat vă spun vouă: vine ceasul, - ba chiar acum este -, când morţii vor auzi glasul Fiului omului, iar cei ce-l vor auzi vor trăi. Căci precum Tatăl are viaţa în El, tot aşa i-a dat şi Fiului să aibă viaţa în El» (5,25-26). 

Această promisiune este fundamentul certitudinii noastre de a participa încă de acum la misterul vieţii noi, pe care Hristos ne-o pune la îndemână prin semnele sacramentelor (tainelor), El fiind în persoană «învierea şi viaţa: cine crede în El, chiar mort fiind, va trăi» (Ioan, 11,25). 

Sf. Pavel pune în lumină caracterul pascal al vieţii creştine prin participarea adevărată la viaţa lui Hristos înviat: «Prin botez aţi fost înmormântaţi odată cu El şi totodată cu El aţi înviat, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care l-a înviat din morţi» (Col.2,12). 

Viaţa nouă în care vom fi intrat nu este altceva decât viaţa lui Hristos înviat. 

Această învăţătură comandă toată viaţa creştină, tot comportamentul omului nou, născut în Hristos: «Înviaţi cu Hristos, căutaţi lucrurile de sus, acolo se găseşte Hristos aşezat la dreapta lui Dumnezeu» (Col., 3,1). 

Aici stă speranţa creştinului, ce posedă deja arvuna (avansul) vieţii viitoare, învierea de obşte, scoţând la lumină ceea ce El deja posedă tainic: «Cugetaţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când va apărea Hristos, viaţa voastră, atunci veţi apărea şi voi cu El în măreţie» (Col., 3,2-4).

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.