Maslu

Ungerea din urmă, taină, sacrament ce se dă bolnavilor în general, prin care se revarsă harul iertării de păcate, prin rugăciune şi ungere cu ulei sfinţit, fiind şi viatic (pregătit) pentru viaţa de dincolo: 

«Suferă vreunul din voi? Să se roage. Este bine dispus? Să cânte psalmi. Este bolnav vreunul dintre voi? Să fie chemaţi bătrânii Bisericii şi ei să se roage pentru el, ungându-l cu ulei în numele Domnului» (Iacob, 5,13-14). 

Maslul duce pe om la mântuire şi-l integrează, dacă e dispus prin credinţă, în viaţa lui Hristos înviat care a învins boala şi moartea întrucât sunt urmări ale păcatului. 

Ungerea făcută în numele Domnului, înfăptuieşte «mântuirea bolnavului» îl face să participe la biruinţa lui Hristos asupra păcatului şi a morţii, sau prin vindecare sau prin câştigarea de noi forţe pentru a înfrunta moartea.

<<< Înapoi la Abecedarul Credinţei

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.