Întru Tine, Doamne, am sperat, sa nu fiu ruşinat în veac:
întru dreptatea Ta, scapă-mă şi mă scoate.
Pleacă spre mine urechea Ta:
grăbeşte, de mă scoate.
Fii mie Dumnezeu ocrotitor
şi casă de scăpare, ca să mă mântuieşti.
Că sprijintorul meu şi scăparea mea Tu eşti,
şi pentru numele Tău mă vei povăţui, şi mă vei hrăni.
Scoate-mă-vei din cursa aceasta, care au ascuns-o dinaintea mea:
că Tu, Doamne, eşti ocrotitorul meu.
În mâinile tale voi încredinţa sufletul meu:
răscumpăra-mă-vei, Doamne, Dumnezeule al adevărului.
Urât-ai pe cei ce cu de-adinsul păzesc în zadar deşertăciuni:
iar eu întru Domnul am nădăjduit.
Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta:
că ai căutat spre smerenia mea.
Mântuit-ai din strâmtorare sufletul meu, şi nu m’ai dat în mâinile duşmanilor: oprit-ai în loc larg picioarele mele.
Ai milă de mine, Doamne, că strâmtorit sunt:
tulburatu-s’a de întristare ochiul meu, sufletul meu, şi pântecele meu.
Că s’a sfârşit în durerea mea viaţa mea, şi anii mei, în suspine.
Slăbit-a de sărăcie puterea mea, şi oasele mele s’au tulburat.
Faţă de toţi duşmanii mei făcutu-m’am ocară,
şi vecinilor mei, şi groază cunoscuţilor mei:
cei ce mă vedeau, afară au fugit de mine.
Uitării am fost dat, ca şi un mort, din inimă:
făcutu-m’am ca un vas netrebnic.
Că am auzit învinuirile multora care locuiesc împrejur:
când se adunau împreună asupra mea, ca să ia sufletul meu s’au sfătuit.
Iar eu întru Tine, Doamne, am nădăjduit:
Zis-am: Tu eşti Dumnezeul meu, în mâinile Tale e soarta mea.
Scapă-mă din mâna duşmanilor mei, şi de cei ce mă prigonesc:
arată-Te peste robul tău, mântuieşte-mă întru mila Ta.
Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine:
să fie ruşinaţi cei necucerniţi, şi să se coboare în iad.
Mute fie buzele cele viclene:
care asupra celui drept grăiesc fărădelege, cu trufie şi dispreţ.
Cât este de multă mulţimea bunătăţii Tale, Doamne:
care o păstrezi, celor ce se tem de Tine:
Doveditu-o-ai celor ce nădăjduiesc întru Tine:
înaintea fiilor oamenilor.
Ascunde-vei pe dânşii întru ascunsul feţei Tale:
dinaintea tulburării oamenilor, adăposti-vei pe ei în cort,
departe de împotrivirea limbilor.
Binecuvântat fie Domnul:
că minunată a arătat mila sa, în cetate împrejmuită.
Iar eu, întru spaima mea, zis-am:
lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
Pentru aceasta ai ascultat, Doamne, glasul rugăciunii mele,
când am strigat către Tine.
Iubiţi pe Domnul, toţi cuvioşii lui:
că adevărurile caută Domnul
şi răsplăteşte celor peste măsură mândri.
Îmbărbătaţi-vă, şi să se întărească inima voastră:
toţi cei ce nădăjduiesc întru Domnul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu