Psalmul 141 (pentru chemare în ajutor)

Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă: 

ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. 

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta: 

ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară. 

Pune, Doamne pază gurii mele, 

şi uşă de îngrădire în jurul buzelor mele. 

Să nu pleci inima mea spre cuvinte de vicleşug: 

ca să mă apăr, dezvinovăţindu-mă, fiind în păcate, 

Alături de oamenii, care săvârşesc fărădelege; 

şi nu mă voi întovărăşi cu cele alese ale lor. 

Certa-mă va dreptul întru îndurare, şi mă va mustra: 

că şi rugăciunea mea este împotriva celor bineplăcute lor. 

Cufundatu-s’au, îngreunaţi cu pietre, judecătorii lor: 

auzi-vor graiurile mele, că s’au îndulcit. 

Ca o brazdă ce se spintecă peste pământ: 

aşa s’au risipit oasele lor, lângă iad. 

Căci către Tine, Doamne, Doamne, sunt ochii mei: 

întru Tine am sperat; să nu iei sufletul meu. 

Păzeşte-mă de cursa, care mi-au pus-o mie, 

şi de smintelile celor ce fac fărădelegea. 

Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii: 

deosebi sunt eu, şi voi scăpa.

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.