Doamne, strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.
Pune, Doamne pază gurii mele,
şi uşă de îngrădire în jurul buzelor mele.
Să nu pleci inima mea spre cuvinte de vicleşug:
ca să mă apăr, dezvinovăţindu-mă, fiind în păcate,
Alături de oamenii, care săvârşesc fărădelege;
şi nu mă voi întovărăşi cu cele alese ale lor.
Certa-mă va dreptul întru îndurare, şi mă va mustra:
că şi rugăciunea mea este împotriva celor bineplăcute lor.
Cufundatu-s’au, îngreunaţi cu pietre, judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s’au îndulcit.
Ca o brazdă ce se spintecă peste pământ:
aşa s’au risipit oasele lor, lângă iad.
Căci către Tine, Doamne, Doamne, sunt ochii mei:
întru Tine am sperat; să nu iei sufletul meu.
Păzeşte-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
şi de smintelile celor ce fac fărădelegea.
Cădea-vor în mreaja sa păcătoşii:
deosebi sunt eu, şi voi scăpa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu