Credinţa - un izvor de apă vie pentru veşnicie

Credinţa: o viaţă; o încredere împărtăşită şi proclamată. 

O întâlnire, un drum, o acţiune îndrăzneaţă. 

Siguranţa de a fi iubit şi de a putea iubi. 

Şi totuşi, în anumite momente, în anumite zile, îndoiala: un fel de întuneric în care se caută... lumină. 

O promisiune, o moştenire, o alegere, o adeziune, o alipire, o cercetare, o comuniune. 

Un popor din care se face parte, o biserică, un crez, un mister ce se celebrează împreună. 

O mărturie, zi de zi, după atâtea altele, înaintea atâtor altora. 

Un Părinte ce-şi dă Fiul din dragoste. Un Fiu ce-şi dă viaţa sa din dragoste, şi care trimite Spiritul: Spiritul de Iubire. 

Un grăunte, o sămânţă ce devine arbore. 

O luptă, pentru pace şi dreptate. 

O liberare. O iluminare. 

Privirea liniştită a unei feţe iubite. O convorbire familiară cu un prieten. 

O bucurie ascunsă în adâncul inimii. O speranţă împotriva speranţei, în zbuciumul vieţii asaltată de patimi şi deznădejdi. 

Credinţa: o viaţă, - un răspuns la o chemare, o dragoste, un izvor nesecat, pentru veşnicie.

Sursa: Carte de rugăciuni şi învăţătură creştină, ediţie îngrijită de părintele Petru Gherman, tipărită cu încuviinţarea şi binecuvântarea Preasfinţiei Sale Episcop Vasile Cristea, Paris, 1976, retipărită în 1990 la Nyíregyháza.